Se ştie deja că vechile scrieri indiene descriau arme asemănătoare cu armele atomice din zilele noastre; pentru cei scăpați de efectele lor directe, se recomandă insistent spălarea trupului, a armelor, a veșmintelor, în ape curgătoare. Apoi, un schelet uman descoperit în India era de zeci de ori mai radioactiv decât valoarea normală…
Dar, a nu se uita că brahmanii (vechii preoţi hinduşi) operau cu subdiviziuni ale timpului până la 0,33 secunde. Vechile texte sanscrite pomenesc de Kashta, egală cu a trei suta parte dintr-o… milionime de secundă. La ce foloseau aceste subdiviziuni în India de acum 2.000 de ani!!? Unde erau doar temple, elefanți și căruțe cu două roți imense, trase de boi zebu cu cocoașă…
Să fie întâmplătoare identitatea vechiilor unități Kashta cu durata medie de viaţă a unor particule elementare, cum ar fi mezonii și hiperonii? Ce știau vechii indieni despre mezoni? Cu ce instrumente își măsurau sutimile de milionime de secundă? Oare brahmanii, în templele lor interzise, făceau experimente de fizică atomică!? Se ştie că mezonii sunt particule subatomice (cu sarcină pozitivă sau negativă) cu o viață foarte scurtă, cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare decât cea a unui electron, oar ei se obțin artificial în acceleratoare de particule.











