Am dat recent peste un articol vechi de inginerie pe care doresc să-l împărtășesc cu voi. Acesta descrie un „motor de inerție” conceput pentru a genera electricitate din mișcarea constantă a valurilor oceanice, fără a necesita cărbune, petrol sau o altă sursă convențională de combustibil. Întregul sistem a fost construit în jurul captării energiei deja disponibile în mediul înconjurător și transformării acestei mișcări direct în energie electrică.
Mașina consta dintr-o sferă plutitoare mare, care conținea o greutate de 30 de tone, suspendată între arcuri puternice și conectată la cilindri hidraulici. Pe măsură ce oceanul ridica și cobora structura exterioară, greutatea internă enormă se opunea acestei mișcări prin inerție și crea presiune în întregul mecanism. Uleiul sub presiune era apoi propulsat printr-o turbină conectată la un generator, producând electricitate ce putea fi transmisă printr-un cablu subacvatic spre țărm.
Articolul susținea că mai multe dintre aceste mașini ar putea fi combinate în cadrul unor instalații plutitoare mai mari, capabile să producă energie în cantități nelimitate. De asemenea, se preciza că, odată ce sistemul ar fi fost instalat și pus în funcțiune, costurile de întreținere ar fi aproape neglijabile. Conform cifrelor furnizate, energia electrică generată ar putea recupera costurile inițiale de instalare în aproximativ 18 luni.
Ceea ce mi-a atras atenția nu a fost doar designul mecanic, ci tipul de sistem energetic descris. Mașina nu necesita o livrare continuă de cărbune, petrol sau gaze, deoarece oceanul însuși asigura mișcarea necesară pentru generarea electricității. Odată construită, sursa de energie a rămas disponibilă în mod natural, fără ca cineva să fie nevoit să extragă, să transporte și să vândă o altă sursă de combustibil.
Se spune că în vechime există clădiri și o infrastructură care valorificau energia direct din eter. Eliminarea acestor sisteme și înlocuirea lor cu combustibili fosili a creat ceva complet diferit, deoarece energia a devenit brusc dependentă de resurse controlate prin extracție, transport, distribuție și plată. Prin urmare, oricine controla aceste resurse putea controla accesul la energia de care depindeau din ce în ce mai mult populații întregi.
Tocmai de aceea, tehnologiile capabile să extragă energie direct din forțele naturale disponibile au fost suprimate. Combustibilii fosili au creat tocmai acest control, transformând ceva ce oamenii puteau odinioară să profite din mediul lor în ceva ce erau obligați să achiziționeze în mod continuu!












