Şapte tehnologii de “energie liberă”, care ar fi putut să ne facă viaţa mai bună, dar care au fost stopate de forţele oculte ale lumii

Iată o scurtă listă de tehnologii producătoare de „energie gratuită” care s-au dovedit, dincolo de orice îndoială, rezonabile. Trăsătura comună tuturor acestor descoperiri este folosirea unei mici cantităţi dintr-o formă de energie pentru a controla sau elibera o cantitate mare dintr-un alt tip de energie. Multe dintre ele exploatează într-un anume fel câmpul eteric fundamental – o sursă de energie ignorată de ştiinţa „modernă”.

1. Energia radiantă

Transmiţătorul amplificator a lui Nikola Tesla, dispozitivul de energie radiantă al lui T. Henry Moray, motorul EMA al lui Edwin Gray şi maşina Testatika a lui Paul Baumann funcţionează toate cu „energie radiantă”. Această formă de energie naturală (numită greşit electricitate „statică”) poate fi obţinută direct din mediul înconjurător sau extrasă din electricitatea obişnuită prin metoda numită „fracţionare”. Energia radiantă poate executa aceleaşi minuni ca şi electricitatea obişnuită, la un cost de sub 1%. Ea nu se comportă exact ca electricitatea şi aceasta a contribuit la înţelegerea ei greşită de către comunitatea ştiinţifică.

2. Motoarele cu magneţi permanenţi

Dr. Robert Adams (Noua Zeelandă) a creat uimitoare modele de sisteme de încălzire, motoare şi generatoare electrice care funcţionează pe baza magneţilor permanenţi. Un astfel de dispozitiv consumă 100 W de electricitate de la sursă, generează 100 W pentru a reîncărca sursa şi produce peste 140 BTU de căldură în două minute!

Dr. Tom Bearden (S.U.A.) deţine două modele funcţionale ale unui transformator electric pe bază de magneţi permanenţi. Acesta foloseşte un impuls electric de 6 W pentru a controla distribuţia sarcinilor magnetice ale câmpului magnetic provenit de la un magnet permanent. Prin canalizarea câmpului magnetic, mai întâi către o bobină de ieşire şi apoi către a doua bobină de ieşire, în mod repetat şi rapid, într-un fel de „ping-pong”, dispozitivul poate produce un curent electric de 96 W, fără a avea piese în mişcare. Bearden şi-a numit dispozitivul „Generator electromagnetic fără piese în mişcare”. Jean-Louis Naudin a făcut în Franţa o copie a dispozitivului lui Bearden. Principiile acestui tip de dispozitiv au fost dezvăluite pentru prima dată în anul 1978 de către Frank Richardson (SUA).

Troy Reed (SUA) are modele funcţionale ale unui ventilator special magnetizat care radiază căldură în timp ce se roteşte. Indiferent dacă ventilatorul generează sau nu căldură, se foloseşte exact aceeaşi cantitate de energie. În afara acestor realizări, mulţi inventatori au identificat mecanisme funcţionale ce produc cuplu de torsiune motor doar pe bază de magneţi permanenţi.

3. Generatoarele mecanice de căldură

Există două clase de dispozitive care transformă o cantitate redusă de energie mecanică într-o cantitate mare de căldură. Cele mai bune dintre aceste modele pur mecanice sunt sistemele cu cilindri rotativi, proiectate de Frenette (SUA) şi Perkins (SUA). În aceste maşini, un cilindru este rotit în alt cilindru, între cei doi cilindri existând un spaţiu de circa 3 mm. Acest spaţiu este umplut cu un lichid precum apa sau uleiul, acest „fluid funcţionar” fiind cel care se încălzeşte atunci când se roteşte cilindrul interior. Altă metodă foloseşte magneţi montaţi pe o roată pentru a produce mari curenţi turbionari într-o placă de aluminiu, determinând-o să se încălzească rapid. Aceste generatoare mecanice de căldură au fost demonstrate de Muller (Canada), Adams (Noua Zeelandă) şi Reed (SUA). Toate aceste sisteme pot produce de zece ori mai multă căldură decât metodele standard, cu acelaşi consum de energie.

4. Electroliza supereficientă

Apa poate fi descompusă în hidrogen şi oxigen prin folosirea electricităţii. Manualele clasice de chimie pretind că acest proces necesită mai multă energie decât cea care poate fi recuperată atunci când cele două gaze sunt recombinate. Aceasta este adevărat doar în cazul cel mai rău. Când apa este făcută să vibreze la propria ei frecvenţă de rezonanţă moleculară, folosind un sistem realizat de Stan Meyer (SUA) şi apoi de Xogen Power, Inc., ea se descompune în hidrogen şi oxigen gazos, cu un consum foarte scăzut de electricitate. De asemenea, folosirea de diferiţi electroliţi (aditivi care fac apa să conducă mai bine curentul electric) modifică dramatic eficienţa procesului. Se
ştie de asemenea că anumite structuri geometrice şi texturi ale suprafeţei au rezultate mai bune decât altele. Implicaţia este că maşinile pot funcţiona cu cantităţi nelimitate de hidrogen la preţul apei. Chiar şi mai uimitor este faptul că un aliaj metalic special a fost patentat de Freedman (SUA) în anul 1957, aliaj care descompune în mod spontan apa în hidrogen şi oxigen fără niciun fel de impuls electric exterior şi fără a provoca niciun fel de schimbări chimice în aliajul respectiv. Aceasta înseamnă că acest aliaj metalic special, poate produce gratuit hidrogen din apă, pentru totdeauna.

5. Motoarele cu implozie

Toate motoarele industriale majore folosesc eliberarea de căldură pentru a produce lucru mecanic prin intermediul expansiunii şi presiunii, asemenea motorului maşinii dumneavoastră. Natura foloseşte procesul opus de răcire pentru a produce lucru mecanic prin intermediul absorbţiei, de exemplu, în cazul tornadelor.

Viktor Schauberger (Austria) a fost primul care a construit modele funcţionale de motoare cu implozie în anii ’30-’40. De atunci, Callum Coats a scris pe larg despre munca lui Schauberger în cartea sa “Living Energies”; după aceea un număr de cercetători au construit modele funcţionale de motoare cu implozie cu turbină. Acestea sunt motoare fără combustibil, care produc lucru mecanic datorită energiei obţinute de la un vacum. Există de asemenea modele mult mai simple care folosesc mişcarea turbionară pentru a capta o combinaţie de forţă centrifugală şi gravitaţie, pentru a produce o mişcare continuă în fluide.

6. Fuziunea la rece

În martie 1989, doi chimişti, Martin Fleischmann şi Stanley Pons, de la Universitatea Brigham Young, Utah (SUA), au anunţat că au produs reacţii de fuziune atomică cu un dispozitiv simplu. Pretenţiile lor au fost „demolate” în şase luni iar publicul şi-a pierdut interesul. Fuziunea la rece este totuşi foarte reală. Nu numai că s-a raportat în mod repetat o producere de căldură în exces, dar a fost catalogată şi transmutarea atomică a elementelor la energie joasă, implicând zeci de reacţii diferite! Această tehnologie poate produce în mod evident energie la preţuri scăzute.

7. Pompele de căldură solare

Frigiderul din bucătăria dumneavoastră este singura „maşină cu energie gratuită” pe care o posedaţi. Frigiderul este o pompă de căldură alimentată electric. Foloseşte o unitate de energie (electricitatea) pentru a deplasa trei unităţi de energie (căldură). Aceasta reprezintă un „coeficient de performanţă” (CDP) egal cu trei. Frigiderul dumneavoastră foloseşte o cantitate de electricitate pentru a pompa trei cantităţi de căldură din interiorul frigiderului către exteriorul său. Aceasta este modul său de folosire tipic, dar este cel mai rău mod posibil de a folosi tehnologia. Iată de ce.

O pompă de căldură transmite căldura de la „sursa pozitivă” către „sursa negativă” – locul care absoarbe căldura. În mod evident, pentru ca procesul să funcţioneze, trebuie ca „sursa pozitivă” să fie fierbinte, iar „sursa negativă” rece. În frigiderul dumneavoastră situaţia este exact invers. „Sursa pozitivă” este în interiorul cutiei, care este rece, iar „sursa negativă” este temperatura aerului din bucătăria dumneavoastră, aer care este mai cald. Din această cauză CDP-ul rămâne scăzut pentru frigiderul dumneavoastră. Dar aceasta nu este valabil pentru toate pompele de căldură.

CDP-uri de la opt la zece sunt obţinute cu uşurinţă la pompele de căldură solare. Într-o astfel de instalaţie, o pompă de căldură absoarbe căldură de la un colector solar şi o descarcă intr-un absorbant subteran mare, a cărui temperatură rămâne la 12.78°C; energia mecanică este extrasă în timpul transferului. Procesul este echivalent cu cel de la un motor cu abur care extrage energie mecanică între boiler şi condensator, cu excepţia faptului că foloseşte un fluid care „fierbe” la o temperatură mult mai scăzută decât apa.

Un astfel de sistem, testat în anii ’70, a produs 350 C.P. (măsuraţi cu un dinamometru) cu ajutorul unei instalaţii speciale ce folosea un colector solar cu o suprafaţă de doar 9 m2. Cantitatea de energie folosită de compresor a fost sub 20 C.P., ceea ce înseamnă că acest sistem a produs de 17 ori mai multă energie decât s-a consumat pentru a-l face să funcţioneze! Ar putea furniza energie unei mici comunităţi, folosind exact aceeaşi tehnologie prin care alimentele sunt păstrate reci în bucătăria dumneavoastră.

Dar, totuşi, unde este energia liberă?

Această listă scurtă este suficientă pentru a vă forma o idee: tehnologia ce poate furniza energie gratuită există aici şi acum. Ea oferă o abundenţă de energie nepoluantă, pentru toată lumea şi în toată lumea. Acum este posibil să oprim producerea „gazelor de seră” şi să închidem toate centralele nucleare. Putem desaliniza acum cantităţi nelimitate de apă de mare, la un preţ convenabil, pentru a avea apă potabilă proaspătă chiar şi în cele mai defavorizate zone ale globului. Costurile de transport şi producţie pentru orice lucru pot scădea dramatic. Chiar şi mâncarea poate fi obţinută din sere încălzite iarna, oriunde. Toate aceste beneficii minunate, care pot face viaţa pe această planetă cu mult mai uşoară şi mai bună pentru toată lumea, au fost amânate zeci de ani. De ce? Ale cui scopuri sunt satisfăcute de această amânare? Ce s-a întâmplat deci? În mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au dispărut descoperirile din domeniul energeticii? Oare nu a existat un interes financiar imens al marilor corporaţii pentru a ascunde toate aceste descoperiri reale ale energiei libere?

 


 

 

Articole inrudite


 
loading...