În anii 2000 a apărut o invenţie extrem de interesantă, care şi ea, din păcate a fost „ucisă”, pentru că ameninţa profiturile unor mari companii petroliero-energetice. Este vorba de un dispozitiv numit REMAT (Rare Earth Magnetic Amplification Technology – „Tehnologie de amplificare magnetică pe bază de metale rare”) – un motor cu magnet permanent, inventat de un cercetător din Florida. Inventatorul s-a adresat unei companii pentru a realiza şi produce motorul, dar se pare că totul s-a oprit acolo.
Dispozitivul REMAT este în principiu un motor ce foloseşte nişte magneţi foarte puternici din pământuri rare în ansamblul rotor. Bobinele statorului, special proiectate, trimit impulsuri scurte către magneţii rotorului şi apoi curentul este brusc întrerupt. Impulsul din câmpul magnetic ce tocmai a fost întrerupt şi, probabil, cel datorat energiei punctului zero, dau un impuls suplimentar magneţilor rotorului şi astfel ciclul se repetă. O sincronizare perfectă este unul din secretele succesului însă mai sunt şi altele legate de configurarea bobinelor statorice, secrete care nu au fost încă dezvăluite.
Pentru pornirea şi funcţionarea motorului ar fi fost nevoie de o cantitate foarte mică de energie, iar odată pornit motorul, acesta poate să producă o putere substanţial mai mare decât cea necesară pentru a opera dispozitivul. Proiectarea unui dispozitiv care să producă mai multă energie decât consumă reprezintă Sfântul Graal al cercetărilor în domeniul energiei.
Acest dispozitiv are câteva caracteristici unice cum ar fi utilizarea unui flux electromagnetic inversat pentru crearea unei puteri suplimentare, pe când în majoritatea motoarelor această forţă reprezintă o pierdere pentru sistem care îi limitează eficienta. O altă caracteristică este faptul că motorul nu pierde energie odată cu pierderile de căldură. Toate aceste caracteristici indică faptul că au loc procese neconvenţionale căci în ingineria convenţională astfel de aspecte sunt anormale.
Deşi inventatorul a făcut referiri la cercetările efectuate de Nikola Tesla, nu menţionează conceptele moderne de vacuum energetic şi de energie a punctului zero. În acest dispozitiv, energia punctului zero pare a fi antrenată folosind câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă. Odată energia punctului zero antrenată, curentul este întrerupt brusc, câmpul electromagnetic cade şi se captează un impuls de energie datorat aparent energiei punctului zero.
Ce s-a întâmplat cu această invenţie? Probabil că a fost ucisă şi zace acum într-un sertar, plin de praf…
Comentariile sunt închise.