Dispariţia bruscă a sciţilor – un popor extrem de crud – rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale lumii!

În perioada cuprinsă între 700 î.Hr. şi 300 î.Hr., o populaţie misterioasă, cunoscută sub numele de sciți, a locuit în zone mari din stepele eurasiatice centrale. Acești oameni au lăsat o moștenire care este clar vizibil astăzi. Cu toate acestea, pentru  motive necunoscute, ei au dispărut fără urmă. Ce s-a întâmplat cu ei?

Sciții erau nomazi care, împreună cu al lor cai sălbatici, se aflau pe pajiștile care se întindeau de la Munții Carpați din Europa de Est către ceea ce este acum sud-estul Rusiei. Sciții au fost călăreți excelenţi și au fost printre primii care au folosit șaua.

Sciţii au ajuns chiar şi în Egipt!

Prin secolul VIII î.Hr., acțiunile militare întreprinse de către împăratul chinez Hsuan au declanșat migrațiile spre vest. Mutându-se spre vest, sciții au luptat și i-au alungat pe cimerieni, care controlau Caucazul și zona de nord a Mării Negre. Căutând bogăţie, sciții au cotropit capitala asiriană Niniveh. Mai târziu, ei s-au aliat cu Asiria împotriva Babiloniei, Mediei și altor națiuni. Atacurile sciţilor au atins chiar şi nordul Egiptului. Faptul că orașul Bet-shan din nord-estul Israelului a fost numit mai târziu Scytopolis poate indica o perioadă de ocupație scitică.

În timp, sciții s-au stabilit în stepele din Ucraina și sudul Rusiei, în apropierea României şi Republicii Moldova. Acolo ei s-au ocupat de comerţ, servind ca intermediari între greci și producătorii de cereale din Ucraina și sudul Rusiei. Ei tranzacţionau cereale, miere, blănuri și vite, în schimbul vinului grecesc, textilelor, armelor precum și lucrărilor de artă. Acest lucru i-au făcut pe sciţi foarte bogaţi.

Vrăjitorie, șamanism și obiceiuri bizare

Sciții au avut o serie de obiceiuri bizare, fiind consideraţi a reprezenta un popor crud și sadic. Ei n-aveau nicio milă faţă de inamic în timpul luptelor. Asaltându-şi dușmanii, sciţii îi decimau cu săbiile lor de fier, topoare, sulițe și săgeți. Mai târziu, ei foloseau craniile victimelor lor ca şi cupe de băut.

Sciţii practicau vrăjitoria și șamanismul, se închinau la foc și la o zeiță-mamă. Ei considerau mormântul ca o locuință pentru cei morți. Sclavii și animalele erau sacrificate pentru stăpânul cel mort. Se presupunea că obiectele de uz casnic şi comorile îi acompaniau pe nobilii sciţi în „lumea cealaltă”.

Într-un mormânt regal, au fost găsiţi cinci servitori, culcaţi cu picioarele lor spre stăpânul lor, gata să se ridice și să-şi facă îndatoririle. În timpul perioadei de doliu, sciţii îşi vărsau sângele şi îşi tăiau părul. Herodot scria: „Ei îşi taie o parte din urechi, îşi rad părul de pe cap și îşi străpung mâna stângă cu săgeți.” În schimb, Legea lui Dumnezeu dată fiilor lui Israel din aceeași perioadă poruncea: „Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Levitic 19:28).

Artefactele uluitoare ale sciţilor

De asemenea, sciții au lăsat în urmă mii de movile funerare (curgane). Multe ornamente găsite în curgane descriu viața de zi cu zi scitică. Țarul Rusiei, Petru cel Mare, a început să colecteze astfel de produse în 1715, iar aceste obiecte strălucitoare pot fi acum văzut în muzee din Rusia și Ucraina. Această „artă animalică” include cai, vulturi, șoimi, pisici, pantere, elani, cerbi, păsări–grifoni și leu–grifoni (creaturi mitologice).

Săpăturile arheologice au ajutat să înţelegem multe despre viața sciților. Ei au lăsat în urmă o serie de artefacte remarcabile, sub forma unor piese de bijuterii fine realizate din combinații de aur, turcoaz si lapis lazuli.

În timpul săpăturilor într-un sat de lângă Bilsk Poltava, arheologii ucrainieni au descoperit vestigiile unui mare oraş scitic (40 km pătraţi), având suprafaţa cea mai mare în acele vremuri. Acest loc vechi era capitala Scythiei. Locația sa de la marginea de nord a stepei ucrainene ar fi permis controlul strategic al comerțului pe ruta nord-sud. Un alt sit arheologic al sciţilor a fost găsit în 1968 în Tillia Tepe („deal de aur„), în nordul Afganistanului; aici au fost descoperite mormintele a cinci femei şi a unui bărbat, având bijuterii extreme de preţioase ce datează din secolul 1 î.Hr. Aici s-a găsit uluitorul artefact „regele cu dragoni” (vezi poza de mai jos):

Sciții în Biblie

Există doar o singură referire directă la sciți în Biblie. „Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos”. (Coloseni 3:11). Când apostolul Pavel a scris aceste cuvinte, termenul de „scit” nu însemna o naţiune specifică, ci făcea referire la un „om rău, necivilizat”.

Unii specialişti în Biblie cred că numele de Aşchenaz găsit la Ieremia 51:27 poate fi aplicat şi sciţilor: „Ridicaţi steag pe pământ, trâmbiţaţi cu trâmbiţa printre neamuri, pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui regatele: Ararat, Mini şi Aşchenaz, puneţi căpetenie împotriva lui şi aduceţi cai ca lăcusta cea grozavă”.  Tăbliţele cuneiforme vorbesc despre o alianță între acest popor și Mannai într-o revoltă împotriva Asiriei în secolul al VII-lea î.Hr.

Chiar înainte ca Ieremia a început să profețească, sciții au trecut în țara lui Iuda pe drumul lor spre Egipt. Acest lucru poate fi citit în profeţiile lui Ieremia din Biblie (1-13:15): „Şi iar a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: „Ce vezi tu?” Şi eu am răspuns: „Văd un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte”. Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor ţării acesteia. Că iată voi chema toate popoarele ţărilor de la miazănoapte, zice Domnul, şi vor veni acelea şi îşi vor pune fiecare din ele scaunul său la poarta de intrare a Ierusalimului, pe lângă toate zidurile lui şi în toate cetăţile lui Iuda.”

Dispariția misterioasă a poporului scit

În plină glorie, ceva s-a întâmplat, iar sciții au dispărut. „Adevărul este că pur și simplu nu știm ce s-a întâmplat cu sciţii„, a declarat un arheolog ucrainean renumit. Unii cred că sciţii au fost asimilaţi unui nou grup de nomazi din Asia (ca de exemplu, hunii). Alții cred că o ceartă între clanurile scitice a dus la declinul lor. În orice caz, acest popor misterios din trecut a lăsat o moştenire în istorie, una care a făcut numele scit sinonim cu „cruzime”. Dispariția sciților rămâne un mister vechi nerezolvat.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.