Descoperire de senzaţie: craniul „Dracorex Hogwartsia” demonstrează clar existenţa dragonilor pe Pământ! Dragonii au trăit acum câteva mii de ani, împreună cu oamenii!

Credeţi în dragoni? Dacă nu, atunci trebuie să explicaţi o descoperire cu adevărat remarcabilă a unui „craniu de dragon” care a fost găsit de către un grup de paleontologi în urmă cu peste 12 ani. Iar dacă vă puneți imaginația la contribuţie și ataşaţi o pereche de aripi acestui craniu, veţi avea în final un dragon autentic, aşa cum putem citi în basme.

Resturile fosile ale unui presupus dragon au fost dezgropate de trei paleontologi amatori în 2004. Craniul acestei creaturi străvechi, împreună cu alte câteva vertebrate găsite reprezintă cea mai bună dovadă că dragonii chiar au existat odată pe Pământ. Craniul se află acum expus la Muzeul Copiilor din Indianapolis. Craniul creaturii a primit numele de Dracorex Hogwartsia.

Conform Wikipediei, Dracorex este un gen de dinozauri, din familia Pachycephalosauridae, care a trăit în timpul Cretacicului târziu (între acum 145 de milioane de ani și 66 de miloane de ani în urmă). Oamenii de ştiinţă îi spun „dinozaur”, dar culmea e faptul e că el se aseamănă perfect cu dragonii descrişi în atâtea legende ale lumii. Dacă toţi suntem de acord că aceste legende nu au fost scrise de martori oculari (oameni) acum 100 de milioane de ani, atunci e rezonabil să revenim la ipoteza iniţială că dinozaurii (dragonii) au trăit odată cu oamenii, în urmă cu doar câteva mii de ani în urmă (vedeţi articolul meu din 2010: Dinozaurii au trăit împreună cu oamenii, şi nu în urmă cu sute de milioane de ani).

Aşadar, este extrem de probabil ca numeroase legende din întreaga lume, care descriu întâlnirile dragonilor cu oamenii, să fie de fapt amintirile locuitorilor din vremurile antice. Există numeroase povestiri antice care se referă la termenul de „balaur” sau „dragon”. Legenda lui Ghilgameş, de exemplu, descrie modul în care un erou babilonian a omorât, într-o pădure de cedru, o gigantică creatură asemănătoare unei reptile, denumită Khumbaba.

Legende asemănătoare avem şi în zona Britaniei, Astfel, un balaur a fost ucis de regele Morvidus în Țara Galilor, în anul 336 î.Hr. O altă poveste similară ne amintește de regele Peredur care a reușit să ucidă un dragon într-un loc numit Llyn Llion, tot din Țara Galilor. Renumitul poem anglo-saxon „Beowulf” ne vorbește despre Beowulf din Scandinavia, care era foarte priceput în uciderea de monștri asemănători dragonilor. Poemul ne amintește de modul în care eroul scandinav a murit în luptă, la vârsta de 88 de ani, atunci când a încercat să ucidă o reptilă zburătoare.

Destul de surprinzator, dar dragonii sunt amintiţi, de asemenea, şi în Biblie. Cartea lui Iov vorbește despre o creatură erbivoră gigantică (Iov 40:15-24):

15. Ia priveşte acum înaintea ta, Behemot; şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

În capitolul 41 din aceeaşi Carte a lui Iov, Biblia ne vorbeşte de un alt dragon, denumit „leviatan”. Dar, e clar că e vorba de acelaşi dragon din legende, din moment ce ni se spune că „din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări”.

În China, dragonul a fost folosit ca simbol național, fiind emblema familiei regale până în 1911, când a fost fondată Republica Chineză. Cu toate acestea, multe festivaluri din China păstrează vie memoria dragonului.

Aşadar, este posibil ca toate aceste relatări să se refere la ființe imaginare, sau mai degrabă vorbim de întâlniri reale dintr-un moment în care omul a trebuit să împartă Pământul cu aceste creaturi mitice? La urma urmei, legendele pot fi povești reale transmise oral, iar apoi transformate în mituri. Iar craniul Dracorex demonstrează că poveştile despre dragoni sunt reale.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.