„Craterul viu” Patomski din Rusia reprezintă un adevărat mister. E un trunchi de con imens şi convex, ce are o secțiune orizontală superioară. În interiorul său se află o adâncitură în formă de pâlnie, cu un deal în forma de cupolă, aflat chiar în mijloc. Conul e destul de mare. Înălțimea sa e de aproximativ 10-15 de metri de la partea superioară și de 70-80 de metri de la baza de jos. Diametrul mediu al conului e de aproximativ 130-150 metri. Adâncimea șanțului circular interior e de circa 8-10 metri. Atunci când vremea este frumoasă, craterul se vede incredibil de la înălțime. Acesta seamănă, într-adevăr, cu un mare cuib de vulturi, ce are în interior un ou. Diametrul acestui ou este de aproape 40 de metri.
Acest loc uimitor a fost descoperit de către un geolog din Irkutsk în vara anului 1949. Era clar că acest geolog a găsit o formaţiune naturală unică, care nu seamănă deloc cu altele. Precum spuneam mai sus, craterul a fost denumit „Patomski”, după râul în bazinul hidrografic al căruia a fost amplasat.
De la distanţă, locul ar semăna cu o ridicătură de teren în care s-ar vărsa toate deşeurile provenite de la vreo mină, dar problema e că în zonă nu există nici mină şi nici vreo aşezare omenească. Aflat în mijlocul taigalei siberiene, acest crater nu este nici măcar vreun lagăr secret NKVD… pur şi simplu nu pare făcut de mâna omului!
Un vechi artefact?
Desigur, ne putem gândi că, dacă nu e nici formaţiune naturală dar nici construcţie artificială modernă, acest crater ar putea constitui un misterios artefact din vechime. Dar, dacă ar fi existat în zonă vreo populaţie locală în timpuri imemoriale, aceştia (probabil yakutsi) n-ar fi fost în stare niciodată să construiască aşa ceva, ca vechii egipteni, şi asta pentru că pe întreg teritoriul nu s-au mai găsit asemenea construcţii ciudate.
Unii s-au gândit mai departe şi au presupus că craterul ar putea constitui o construcţie a vechilor hiperboreeni, una din marile civilizaţii ale lumii care se presupune că ar fi existat în trecutul omenirii. Nimic nu ar fi exclus!
Craterul cere sacrificii!
Geologul Vadim Kolpakov, cel care a descoperit craterul, a încercat de a organiza o expediție ştiinţifică oficială în anii 50, la locul craterului, dar nu a primit finanţare. Era perioada când conducătorii sovietici foloseau geologii pentru a căuta noi zăcăminte de uraniu, pentru fabricarea de bombe nucleare. Aşa că prima expediţie oficială a avut loc abia în zilele noastre. Ciudat, dar unul din membrii expediţiei a murit misterios, făcând un atac de cord atunci când se apropia de crater… Această formaţiune bizară este una „vie” şi cere sacrificii pentru a fi descoperit?
De ce natură este craterul? Vulcanică sau meteoritică?
Când primele fotografii color ale craterului au fost prezentate publicului, ele au creat o furori în rândul oamenilor de ştiinţă. Au apărut numeroase versiuni despre ceea ce ar putea fi: de la minele secrete ale Gulagului sovietic până la o explozie nucleară spontană a minereului de uraniu. Dar ultima versiune cade, şi asta pentru că în zonă radiaţia este redusă, nefiind găsit urme de uraniu în apropiere.
Oamenii de ştiinţă „serioşi” au mai rămas la două versiuni principale: craterul e de origine vulcanică sau meteoritică. Însă problema este că niciun material meteoritic nu a fost găsit încă pe marginea craterului, iar zona este considerată a fi complet non-vulcanică: nu există vulcani mii de kilometri în jurul zonei.
Există vreo legătură între fenomenul Tugunska şi acest crater?
Însă, craterul pare a fi „nou”. Oamenii de ştiinţă cred că vechimea sa este cuprinsă între 100 şi 500 de ani. De aceea, unii s-au gândit că acest crater este cel care lipseşte în regiunea Tugunska, unde s-ar fi prăbuşit un meteorit celebru în 1908. Între craterul Patomski şi Tugunska (unde copacii sunt doborâţi pe o suprafaţă de zeci de kilometri pătraţi) există o distanţă de 700 de kilometri. Pentru meteoriţi care zboară cu viteza de 70 km/s, ar putea parcurge 700 de kilometri în doar 10-15 secunde de zbor. Precum spuneam mai sus, sub crater se află o adâncime de 100-150 de metri. S-a observat că materialul conţine mult fier precum și alte materiale feromagnetice; în plus, sub crater există şi multă apă. De aceea, oamenii de ştiinţă nu pot spune dacă acest crater ar fi fost provocat de vreun meteorit.
Dar, craterul este încă „viu”, forma sa schimbându-se tot timpul. În plus, în zona sa, copacii cresc anormal de repede. Ceva de genul acesta s-a întâmplat şi la Cernobîl, numai că aici nivelul de radiaţii este extrem de redus. Deci, ce se întâmplă? Ce reprezintă el?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
