Apollonius din Tyana a fost un faimos „făcător de minuni”, care a trăit în secolul I d.Hr. Din adolescenţă pe Apollonius l-a interesat filosofia, studiind învăţăturile mai multor profesori. Apoi, a devenit discipol al lui Pitagora. După vârsta de 25 de ani, Apollonius a întreprins o serie de călătorii de lungă durată, care l-au dus în locuri îndepărtate – Orientul Mijlociu, Etiopia, Egipt, Grecia, Italia. Din toate aceste locuri, el s-a iniţiat în magie şi alte ştiinţe oculte, şi a devenit capabil să-şi dezvolte propriile puteri supranaturale, având chiar puterea de a vindeca şi de a învia din morţi.
A refuzat să mănânce carne, şi, mergând pe acelaşi principiu, nu purta piei, blănuri sau alte produse animale. Se pare că niciodată nu s-a bărbierit şi nu s-a tuns.
Viaţa lui Apollonius a fost povestită, pentru prima dată, de discipolul său, Damis, al cărui jurnal, împreună cu alte scrieri despre el, au fost folosite de Flavius Philostratus, care a compus faimoasa „Viaţă a lui Apollonius din Tyana“.
Philostratus susţine că Apollonius putea să dispară în condiţii supranaturale şi că a fost teleportat, în două rânduri, în locuri îndepărtate.
La un moment dat, în oraşul Efes avu loc o ciumă care făcea ravagii. Reprezentanţii acestui oraş l-au rugat pe Apollonius să intervină; acesta pur şi simplu s-a teleportat la Efes, şi acolo a căutat să identifice cauza epidemiei. El a constatat că era un demon deghizat în cerşetor, pe care l-a distrus, punând astfel capăt epidemiei.
În anul 81, Apollonius a fost convocat la Roma ca să apară înaintea noului împărat Domiţian şi să răspundă la acuzaţiile ce i se aduceau, cum că ar fi complotat împotriva acestuia. Apollonius s-a apărat singur cu multă iscusinţă în faţa judecătorilor, fiind aplaudat de întreaga asistenţă şi silindu-l pe Domiţian să-l achite. După aceea, Apollonius a dispărut miraculos şi inexplicabil din incinta tribunalului. Dispariţia din tribunal a lui Apollonius s-a petrecut la orele amiezii. În amurgul aceleiaşi zile, i-a surprins pe discipolii săi Damis şi Demetrius, ivindu-se, în faţa lor, într-un templu depărtat, consacrat nimfelor, care îşi avea sediul într-un golf din apropierea oraşului Dicaearchia, situat la sud faţă de Roma, până la care era cale de 3 zile de mers.
Apollonius se afla în interiorul templului când au intrat cei doi, deci, neîndoielnic, se materializase acolo mai devreme, poate chiar imediat după dispariţia lui din Roma. La început, Damis şi Demetrius au crezut că era o fantomă, până când Apollonius i-a întins mâna celui de-al doilea, spunându-i: „Apucă-mă şi dacă nu mă poţi ţine sunt într-adevăr o fantomă… dacă însă rezist la atingerea ta, îl voi convinge şi pe Damis că sunt viu şi că nu mi-am părăsit corpul”.
În anul 96, când Apollonius avea 100 de ani, vorbind, la Efes, în faţa unei mulţimi, a avut o viziune, presimţind fizic uciderea, la Roma, a împăratului Domiţian şi a strigat deodată: „Izbeşte-l pe tiran, loveşte-l!”, după care a tăcut o clipă înainte de a adăuga: „Curaj, cetăţeni, astăzi a fost ucis tiranul…” S-a dovedit mai târziu că, într-adevăr, Domiţian fusese înjunghiat mortal, în dormitorul său din palat, de 4 asasini, exact în acel moment. Cunoaşterea de către Apollonius a acestui eveniment este unul din cele mai remarcabile exemple de prorocire care a fost consemnată.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
