Big-Bangul este debutul sau putem prevedea un sfârşit?
Există trei modele ale Universului care ne prezic atâtea viitoruri posibile. Unul dintre ele înfăţişează un Univers de tip închis, mai exact cu o densitate superioară unui prag critic, un prag aşa-zis de echilibru. În acest model, expansiunea ar trebui să continue până când ar atinge o talie maximă, ca un balon umflat la maxim. Această expansiune, totuşi, ar trebui să încetinească progresiv. Viteza de fugă a galaxiilor se va diminua până când atracţia gravitaţională exercitată între ele frânează definitiv mişcarea generală. După o scurtă perioadă de stagnare, galaxiile încep să facă drumul invers: se vor apropia unele de altele înainte de a intra în coliziune, de a se absorbi mutual. Apoi, într-o mişcare accelerată de contracţie, pe durata căreia densitatea şi temperatura vor creşte vertiginos, Universul se va prăbuşi în el însuşi, într-un Big-Crunch, geamănul fizic al lui Big-Bang.
Într-un al doilea model, numit deschis şi a cărui densitate este inferioară faimosului prag critic, galaxiile se îndepărtează unele de altele cu o viteză atât de mare, încât gravitaţia nu poate niciodată să le oprească. Universul va continua deci să-şi continue expansiunea la nesfârşit.
Al treilea model, care pare cel mai probabil, este cel al unui Univers plat, cu o densitate exact egală cu pragul critic. Viitorul său seamănă mult cu cel al modelului secund, cu o expansiune veşnică, care va sfârşi totuşi prin a încetini puţin câte puţin până va deveni imperceptibil. In amândouă cazurile, Universul va avea în această epocă îndepărtată o fizionomie sumbră, iar vidul interstelar nu va fi tulburat decât de ameninţătoarele găuri negre sau obscurele stele stinse. Un peisaj pe care nu trebuie să-1 cunoaştem înainte de 10 miliarde de ani.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Există trei modele ale Universului care ne prezic atâtea viitoruri posibile. Unul dintre ele înfăţişează un Univers de tip închis, mai exact cu o densitate superioară unui prag critic, un prag aşa-zis de echilibru. În acest model, expansiunea ar trebui să continue până când ar atinge o talie maximă, ca un balon umflat la maxim. Această expansiune, totuşi, ar trebui să încetinească progresiv. Viteza de fugă a galaxiilor se va diminua până când atracţia gravitaţională exercitată între ele frânează definitiv mişcarea generală. După o scurtă perioadă de stagnare, galaxiile încep să facă drumul invers: se vor apropia unele de altele înainte de a intra în coliziune, de a se absorbi mutual. Apoi, într-o mişcare accelerată de contracţie, pe durata căreia densitatea şi temperatura vor creşte vertiginos, Universul se va prăbuşi în el însuşi, într-un Big-Crunch, geamănul fizic al lui Big-Bang.
