Amprentele uriaşe de la templul antic Ain Dara din Siria: zeii-giganţi au trăit printre noi acum 3.000 de ani?

În pământurile aride din nordul Siriei se poate găsi un sit arheologic ca nimeni altul. Ain Dara este format dintr-un complex de clădiri, construit în jurul unui templu central mare. Dar, ceea ce deosebește templul de altele sunt urmele uriașe de pași care urcă scările până la intrare. Mult prea mari pentru a fi urme umane și impregnate în stânca solidă, unii cred că aceştia sunt „pașii lui Dumnezeu”. În plus, există asemănări marcante între Ain Dara și Templul lui Solomon din Biblie. Coincidență? Oricum, templul oferă o reamintire a vremurilor când se credea că zeii umblă printre ființe umane.

Templul Ain Dara este considerat a fi un templu siro-hitit din epoca fierului. Descoperit inițial în 1955, situl Ain Dara a fost excavat de mai multe ori între 1956 și 1980. Potrivit lui Ali Abu Assaf, expert arheolog, situl și templul găsit acolo au fost în folosință aproximativ 550 de ani, de la 1300 î.Hr. până la 740 î.Hr. Templul însuși stă pe o movilă, ridicată deasupra structurilor din jur. Are o cameră centrală pătrată, înconjurată cu o „antecella” dreptunghiulară, ea însăși fiind înconjurată de o galerie pe trei laturi.

Templul este o mărturie a măiestriei și priceperii constructorilor siro-hitiți, fiind construit din blocuri de bazalt pe fundațiile sale de calcar. Fragmentele care au supraviețuit arată că el a fost decorat cu reliefuri geometrice, precum și cu reprezentări de sfincși și lei. Astfel de creaturi, și altele mai fantastice, se găsesc și pe platforma de dedesubt, străjuind templul, toate sculptate din blocurile uriașe de bazalt. Pentru a ajunge pe porticul templului, trebuia să urcăm scara colosală flancată pe fiecare parte de doi lei și un sfinx.

Inițial, clădirea era alcătuită din cărămidă de noroi, acoperită cu lambriuri din lemn, deși această structură este acum pierdută. Decorul continuă în interior, cu pereții și fațada templului Ain Dara acoperite cu sute de reliefuri sculptate care înfățișează heruvimi, lei, creaturi mitice, desene geometrice ornamentate, palmete și zei.

Dar, arheologii sunt încă incapabili să stabilească zeitatea căreia i-a fost de fapt dedicat Templul Ain Dara. Teoria predominantă este că templul a fost dedicat zeiței fertilității, Ishtar. Cu toate acestea, acest lucru este departe de a fi sigur. Alte grupuri de cercetători și arheologi sugerează că templul a fost dedicat proprietarului sanctuarului, zeița Astarte. Alte grupuri de oameni cred că templul Ain Dara a fost dedicat lui Baal Hadad, un zeu important al vremii din regiune.

Templul lui Solomon din Siria?

După cum a fost reconstruit de arheologi, templul are multe asemănări cu biblice descrierile ale Templului lui Solomon, pe care se pare că îl precede. Ar fi putut aceasta să fie inspirația pentru Templul lui Solomon? Autorii biblici, căutând să-și mărească regele legendar, ar fi inserat detalii împrumutate de la Ain Dara?

Dispunerea templului este similară cu cea a templului biblic. Ambele clădiri aveau același plan tripartit, care includea sala principală a sanctuarului, un pridvor de intrare susținut de două coloane și un altar ridicat. Cu toate acestea, chiar dacă templul Ain Dara avea o serie de caracteristici similare cu templul regelui Solomon, există unele diferențe. Acest lucru ar sugera că Ain Dara a fost mai mult o inspirație pentru Templul lui Solomon, mai degrabă decât copiat 100%.

Pașii misterioși

Caracteristica remarcabilă și unică a templului Ain Dara sunt urmele uriașe care se găsesc pe blocurile de prag de calcar. Pașii se află la intrarea în templu și măsoară aproximativ 1 metru în lungime. Unul dintre pașii de gigant se găsește pe podeaua porticului, apoi doi împreună, iar unul final la intrarea în sala principală. Distanța dintre pași este de aproape 9,1 metru. Acest lucru ar sugera că oricine s-a imaginat că le-a făcut ar fi avut aproximativ 20 de metri înălțime, un adevărat gigant.

Conform cercetătorilor, Templul Ain Dara era suficient de mare pentru a permite unui astfel de zeu să intre în el și să locuiască acolo. Unii cercetători chiar cred că pașii uriași ar putea aparține unor creaturi neidentificate cu gheare imense. Desigur, cea mai proeminentă și acceptată teorie este că aceste urme au fost sculptate chiar de constructorii de temple. Cu toate acestea, întrebarea este: care a fost scopul real al creării sculpturii?

Mulți cred că amprentele ar fi putut fi concepute pentru a aminti prezența zeilor. Ar putea fi un fel de reprezentare a zeității care a trăit în templu, pentru a-i face pe rugători să conștientizeze imediat că se află în prezența divinului și a inumanului.

Din păcate, aceste întrebări nu vor primi niciodată răspuns. În ianuarie 2018, s-a raportat că Templul Ain Dara a fost în mare parte distrus din cauza atacurilor aeriene ale Forțelor Aeriene Turce. Potrivit rapoartelor, templul Ain Dara a suferit daune grave. Jefuirea artefactelor supraviețuitoare, inclusiv a celor faimoși lei de bazalt rămași, a finalizat distrugerea templului și a lăsat doar moloz și ruine în urmă. După ce a supravieţuit aproximativ 3.000 de ani, templul a fost distrus într-un război local, fără niciun scop.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.