Factorul Rh al sângelui este o trăsătură care se referă la prezenţa unei proteine specifice pe suprafaţa globulelor roşii. Prezenţa acestei proteine determină Rh pozitiv, iar absenţa sa, Rh negativ.
Majoritatea persoanelor au Rh pozitiv (85%), iar circa 15% din oameni sunt Rh negativ. Pot apărea probleme de sănătate pentru copilul nenăscut al unei mame cu sânge Rh negativ atunci când copilul este Rh pozitiv. Acest lucru i-a determinat pe unii să sugereze că sângele Rh negativ trebuie să fie de origine non-umană. Teoriile variază de la cele supranaturale, cum ar fi originea divină sau apartenența la un grup de oameni aleși de Dumnezeu, până la explicații mai științifice sau pseudoștiințifice, cum ar fi încrucișarea cu extratereștri. Majoritatea oamenilor de știință care au studiat grupa de sânge au ajuns la concluzia că cel mai probabil este doar o mutație aleatorie.
Ceea ce este neobișnuit la sângele Rh negativ este că gena pentru acesta este surprinzător de comună, în ciuda faptului că este potențial dăunătoare. Când o femeie care este Rh negativ este însărcinată cu un copil care este Rh pozitiv, sistemul imunitar al mamei creează anticorpi de protecție împotriva sângelui Rh pozitiv, iar sângele ei devine în esență toxic pentru copil. Pentru unii oameni, acest lucru pare că corpul mamei respinge copilul – ceea ce i-a determinat să sugereze că poate motivul respingerii este incompatibilitatea bazată pe faptul că mama și copilul sunt de specii diferite. Alții sugerează că filiațiile cu gena pentru sânge Rh negativ sunt doar speciale într-un fel și nu au fost menite să fie amestecate cu filiații care sunt predominant Rh pozitive.
O populație care conține o frecvență neobișnuit de mare a genei pentru grupa de sânge Rh negativ sunt bascii din nord-estul Spaniei. Bascii au cea mai mare incidență a genei din orice populație din lume. Bascii vorbesc, de asemenea, o limbă non-indo-europeană și au markeri genetici care precedă ascensiunea agriculturii. Acest lucru a condus la speculații că sângele Rh-negativ este legat de strămoșii Cro-Magnon din perioada paleolitică superioară din Europa.
Printre teoriile mai exotice se numără ideea că gena Rh negativă reprezintă o ramură separată a umanității care s-a căsătorit cu ramura care a venit din Africa. Un blogger a ajuns până la a spune că cei cu sânge Rh negativ sunt descendenți ai rasei hiperboreene, pe care o consideră a fi rasa umană originală.
Unii oameni au sugerat că trăsătura provine din extratereștri fie care s-au încrucişat cu oamenii sau au creat oameni prin inginerie genetică. Explicația extraterestră este mai problematică, deoarece gena Rh negativă este în mod clar o variație a unei gene complet umane. Cu excepția cazului în care a fost conceput special de extratereștri dintr-o genă umană preexistentă, este puțin probabil să provină din altceva decât din Homo Sapiens.
Această trăsătură neobișnuită poate fi, totuși, explicată și în prin selecția naturală. O posibilitate este ca gena sângelui Rh negativ să aibă un fel de avantaj selectiv care a depășit consecințele negative ale sângelui Rh negativ. Un exemplu binecunoscut al acestui fenomen ar fi cazul anemiei falciforme și al malariei. Un procent mare din populația din Africa de Vest, unde malaria este obișnuită, constă din purtători ai genei pentru anemie falciforme, deși nu au boala în sine. Motivul este că purtarea genei pentru anemie falciformă conferă persoanei care o poartă imunitate la malarie. Deși anemia falciforme este dăunătoare, chiar mortală, purtarea genei oferă un avantaj selectiv și, prin urmare, este mult mai frecventă decât ar fi de așteptat.
Oamenii de știință care studiază efectele sângelui Rh negativ au descoperit că persoanele care poartă gena sângelui Rh negativ sunt mai rezistente la anumiți paraziți, cum ar fi toxoplasma, care poate amenința copiii nenăscuți.