Facebook
Orgoni Crystal

Incredibila structură a universurilor paralele: putem intra în alte bucle temporale?

A înţelege existenţa realităţilor multiple înseamnă, de fapt, a înţelege timpul. Fizica convenţională nu neagă posibilitatea existenţelor paralele, dar este în principal orientată spre studiului teoriilor despre materie şi antimaterie. Dar, ce este, de fapt, o realitate paralelă? Este o lume sau un univers în care se găseşte cam tot ce avem noi aici. Dacă ne comutăm pe acea realitate, vom vedea un alt corp care ne va reprezenta pe noi într-o altă existenţă. Universul paralel nu se va comporta în mod necesar precum cel pe care noi îl cunoaştem, ci va deţine caracteristici şi proprietăţi unice.

Noi existăm într-un număr de realităţi paralele. Suntem în principal conştienţi de „realitatea noastră”, pentru că suntem focalizaţi asupra ei. Universurile paralele pot ajunge în conştiinţa noastră prin intermediul viselor, ESP (percepţii extrasenzoriale), prin intermediul meditaţiei sau al stărilor mentale artificial induse.

Este important să avem în vedere o imagine globală despre modul cum ar arăta aceste realităţi diferite într-o formă schematică. Einstein a teoretizat că, în cazul în care o persoană călătoreşte în linie dreaptă dintr-un punct dat în spaţiu, va ajunge în cele din urmă exact în acelaşi punct de unde a plecat iniţial. Aceasta ar putea fi considerată o buclă completă sau ceea ce Einstein a numit un „tor temporal”. În acest scop, putem face o analogie în care torul este o „gogoaşă” bidimensională. Einstein a comparat întregul univers cu un tor temporal. El a postulat că o persoană, plecând din orice punct dat în exteriorul „gogoaşei”, va ajunge exact în capătul opus al ei. Ambele puncte vor fi în mod esenţial aceleaşi, cu precizarea că unul va fi numit „pozitiv”, iar celălalt „negativ”. Pentru că ambele puncte se găsesc în fluxul infinit al timpului, un punct ar putea fi numit „infinit pozitiv”, iar celălalt „infinit negativ”.

Acum, să extrapolăm ideea lui Einstein şi să convertim torul său temporal la o sferă tridimensională. Nu trebuie să vă imaginaţi decât o sferă mai mică aflată într-o sferă mai mare. Pentru a fi şi mai clar, vom numi sfera din interior, Sfera A, care poate fi comparată cu o minge de tenis. Sfera mai mare o vom numi Sfera B, care poate fi comparată cu o minge de baschet. Experienţele noastre din realităţile diferite au toate loc în interiorul Sferei A. Dacă porniţi dintr-un punct de pe Sfera A şi vă deplasaţi în linie dreaptă, veţi ajunge în final exact în locul de unde aţi pornit. În interiorul Sferei A totul este dinamic şi în mişcare. Este timpul, aşa cum îl percepem noi.

Dar, spaţiul dintre Sfera A şi Sfera B nu este deloc dinamic. De fapt, este considerat a fi în repaus. Putem numi această suprafaţă o mare de particule temporale. Acestea nu sunt particule în sensul obişnuit al cuvântului. Putem doar presupune existenţa acestor particule stabile pentru că le putem simţi (măcar în formă ideatică). Aceste particule care se află între Sfera A şi Sfera B sunt aceleaşi particule din timpul dinamic, cu diferenţa că sunt statice sau în repaus.

Noi nu suntem conştienţi de timpul static, pentru că realitatea noastră „normală” este construită pe funcţii dinamice sau pe aşa-zisul timp dinamic. O anumită realitate temporală este creată atunci când Dumnezeu sau altcineva creează o presiune asupra peretelui Sferei A. Această presiune va cauza mişcarea şi deplasarea particulelor dinamice în interiorul Sferei A până se va realiza o buclă, astfel încheindu-se ciclul Alpha şi Omega (începutul şi sfârşitul).

Realitatea noastră poate fi considerată o gigantică buclă. E posibil să fi început printr-un big bang sau cu începutul universului şi se va încheia în cele din urmă tot acolo, dar, de fapt, va continua la nesfârşit. Când cineva sau ceva intervine în acea buclă în care noi ne aflăm şi creează o nouă deformare temporală, modificând realitatea, va crea o nouă buclă care este, de fapt, o realitate alternativă. Bucla originală nu poate fi ştearsă sau negată. Ea va continua să existe. Noua buclă va putea fi modificată în orice mod alege cel ce operează modificările respective. Ar putea fi o deschidere în anul 1963 care merge până în 1983. Tot ce se petrece în această perioadă va reprezenta o buclă alternativă. Nu va fi o buclă întreagă de sine stătătoare, ci va fi adăugată buclei originale a realităţii noastre normale. Astfel, vor fi adăugate bucle parţiale liniei noastre de timp originale şi putem numi această conglomerare un complex de bucle.

Fiecare buclă ar putea fi, de asemenea, considerată un complex de bucle (un complex se referă la ceva care are mai multe ramificaţii). Indiferent câte realităţi alternative vor fi create din bucla originală, sferei i se vor adăuga realităţi suplimentare. Pe lângă realităţile alternative create prin schimbarea unei anumite linii temporale, mai pot exista realităţi paralele create la începutul timpului care îşi au, de asemenea, propriile lor bucle „originale”. Poate exista, astfel, un infinit număr de bucle şi de complexe de bucle.

Unii oameni se pot întreba cum e cu Sfera B din exemplul de mai sus. În principiu ea există pentru a face teoria funcţională. În această etapă nu mai pot adăuga alte semnificaţii Sferei B, care serveşte drept perete ce conţine particule temporale deformatoare. Este posibil să fie un fragment dintr-o altă structură complexă din metafizică.

Acum, că aveţi o idee despre cum se potrivesc aceste bucle şi complexe de bucle în imaginea globală a Universului, mai există o întrebare cheie care trebuie formulată. Este posibil să devenim conştienţi de celelalte bucle şi complexuri de bucle? Da, este posibil. Rămâne să vedem şi cum o vom face…

Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Orgoni Crystal

 

Articole inrudite