Există două ipoteze – ambele susţinute logic chiar de datele oferite de Geneză – conform cărora enigma Matusalem nu există. Uriaşele vârste din prima Carte a Vechiului Testament se micşorează brusc după Potop şi Turnul lui Babel, intrând în normalitate (aşa cum o concepem azi) cu marele patriarh Avraam.
Prima ipoteză ce tinde să spulbere mitul vieţii de aproape un mileniu este pe cât de simplă, pe atât de plauzibilă. Anii respectivi ar fi în realitate luni şi, conform organizării calendarului actual, toate acele fabuloase vârste ar trebui împărţite la 12. Astfel, Adam ar fi trăit circa 77 de ani, adică 930 : 12; Noe, 79 de ani; Matusalem însuşi ar fi avut o existenţă terestră de numai 81 de ani. Scribii şi copiştii Genezei ar fi operat această conversie pentru a venera patriarhii respectivi – spun bibliştii.
A doua ipoteză o susţine pe prima, fiindu-i complementară. Vârstele supranaturale de la Adam până la Avraam ar compensa lipsa anumitor date, din unele perioade, pentru a nu se crea discontinuităţi în genealogie. Turnul lui Babel reprezintă o răscruce semnificativă în diminuarea longevităţii. Creatorul îi pedepseşte pe oameni în două moduri. În primul rând „le amestecă limbile ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul” şi tentativă lor de a ajunge cu Turnul la Cer eşuează. În al doilea rând, vârstele scad la jumătate, ele nemaidepasind 460-500 de ani (cap. 11). Mai mult, este surprinzătoare şi relevantă afirmaţia repetată de Avraam (cap.18), care se consideră mult prea bătrân la o sută de ani pentru a avea un nou copil, pe Isaac.
Coroborând toate aceste informaţii, devine evident faptul că vârstele matusalemice pot fi, în realitate, o exagerare a celor ce-au redactat sau au copiat Geneza, până la Avraam.
Există două ipoteze – ambele susţinute logic chiar de datele oferite de Geneză – conform cărora enigma Matusalem nu există. Uriaşele vârste din prima Carte a Vechiului Testament se micşorează brusc după Potop şi Turnul lui Babel, intrând în normalitate (aşa cum o concepem azi) cu marele patriarh Avraam.
