Administrația președintelui american Donald Trump dorește ca NASA să readucă oamenii pe Lună până în 2024, iar agenția spațială americană elaborează planuri pentru o stație „Gateway” care să servească drept platformă pentru astronauții care călătoresc pe Lună, scrie un articol publicat pe phys.org. Mă rog, aceste afirmaţii par mai degrabă fanteziste, decât să aibă acoperire în realitate. În primul rând, e posibil că oamenii să nu fi ajuns niciodată pe Lună în 1969-1972, pentru simplul motiv că nu exista o tehnologie spaţială acum 50 de ani pentru o asemenea călătorie. În al doilea rând, dacă s-a ajuns într-adevăr pe Lună (scenariul 2 conspirativ), atunci e posibil ca aceste călătorii să nu se fi oprit brusc în 1972 şi să se fi realizat ulterior şi alte misiuni spaţiale secrete, care să fi creat mai multe baze lunare de care ştiu foarte puţini oameni. În al treilea rând, să presupunem că punctele 1) şi 2) anterioare nu sunt adevărate, fiind doar ipoteze; termenul de 2024 este mult prea optimist, NASA neavând nici până în prezent tehnologia pentru a-i duce pe oameni pe Lună, cea din 1969 „pierzându-se”, după cum declara un oficial nu cu mult timp în urmă.
Însă, să zicem că oamenii vor ajunge pe Lună. Ce vor face acolo? Inginerii deja proiectează o mașină de perforat terenul, capabilă să sape colonii subterane pentru primii locuitori lunari. De ce? Pentru că pe Lună condiţiile sunt foarte dure, iar oamenii trebuie să fie protejați de radiații și de temperaturile extreme în structuri subterane care să mențină presiunea atmosferică.
De asemenea, pe Lună oamenii au nevoie de protecție împotriva meteoriților. Imaginați-vă doar o bucată de piatră de mărimea pumnului, dar care vine din spaţiul cosmic la o viteză de 10-12 kilometri pe secundă; aceasta poate să lovească orice structură și o va distruge imediat.
Astfel, cea mai bună soluţie este folosirea unei mașinării de săpat tuneluri, pentru a crea structuri imense capabile să găzduiască orașe mari sublunare. Toată problema va fi cea a transportului acestei maşinării până pe Lună, mai ales că ea va cântări zeci de tone. Apoi, problema care se pune e următoarea: cu ce energie va fi ea alimentată, din moment ce ea necesită circa 2.000 de kilowați de energie? Experții se întreabă dacă este posibil să se utilizeze mici centrale nucleare.
Până în 2050, ar putea exista până la 1.000 de oameni care să trăiască în spațiul cosmic – fie pe orbită, fie pe Lună – potrivit American United Launch Alliance, care estimează că această explorare spațială inițială va costa 2,7 trilioane de dolari.
Eu stau şi mă gândesc de ce totuşi s-ar cheltui sume ameţitoare pentru a locui pe în subsolul Lunii, când Pământul are atât de locuri frumoase de oferit…