A descoperit NASA viaţă pe o exoplanetă aflată la 120 de ani-lumină de Pământ?
O nouă investigație cu telescopul spațial James Webb de la NASA asupra K2-18 b, o exoplanetă de 8,6 ori mai masivă decât Pământul, a dezvăluit prezența moleculelor purtătoare de carbon, inclusiv metan și dioxid de carbon. Descoperirea lui Webb se adaugă la studiile recente care sugerează că K2-18 b ar putea fi o exoplanetă Hycean, una care are potențialul de a poseda o atmosferă bogată în hidrogen și o suprafață acoperită de apă oceanică.
Prima perspectivă asupra proprietăților atmosferice ale acestei exoplanete din zonă locuibilă a venit din observațiile efectuate cu telescopul spațial Hubble al NASA, care au determinat studii suplimentare. K2-18 b orbitează stea pitică rece K2-18 într-o „zonă potenţial locuibilă” și se află la 120 de ani-lumină de Pământ, în constelația Leului. Exoplanete precum K2-18 b, care au dimensiuni între cele ale Pământului și Neptun, nu seamănă cu nimic cu planetele din sistemul nostru solar. Această lipsă de planete echivalente din apropiere înseamnă că aceste obiecte cereşti sunt puțin înțelese.
Sugestia că K2-18 b ar putea fi o exoplanetă Hycean este intrigantă, deoarece unii astronomi cred că aceste lumi sunt medii promițătoare pentru a căuta dovezi pentru viața pe exoplanete. Abundența de metan și dioxid de carbon și lipsa de amoniac pe K2-18 b susțin ipoteza că ar putea exista un ocean de apă sub o atmosferă bogată în hidrogen.
Se pare că intrumentele telescopului Webb (NIRISS (Near-Infrared Imager and Slitless Spectrograph) și NIRSpec (Near-Infrared Spectrograph)) au oferit, de asemenea, o posibilă detectare a unei molecule numită sulfură de dimetil (DMS). Pe Pământ, acest lucru este produs doar de viață. Cea mai mare parte a DMS din atmosfera Pământului este emisă de fitoplancton în mediile marine. Însă, inferența DMS este mai puțin robustă și necesită validare suplimentară. Aşadar, observațiile viitoare ale telescopului Webb ar trebui să poată confirma dacă DMS este într-adevăr prezent în atmosfera K2-18 b la niveluri semnificative.
Totuşi, trebuie spus că aceste descoperiri nu înseamnă neapărat că K2-18 b că planeta poate susține viața. Dimensiunea mare a planetei – cu o rază de 2,6 ori mai mare decât raza Pământului – înseamnă că interiorul planetei conține probabil o manta mare de gheață de înaltă presiune, precum Neptun, dar cu o atmosferă mai subțire, bogată în hidrogen și o suprafață oceanică. Planetele Hycean au oceane de apă; cu toate acestea, este, de asemenea, posibil ca oceanul să fie prea fierbinte pentru a fi locuibil sau lichid.
Echipa de cercetare intenționează acum să efectueze cercetări ulterioare cu spectrograful MIRI (Mid-Infrared Instrument) al telescopului Webb, care speră să-și valideze în continuare descoperirile și să ofere noi perspective asupra condițiilor de mediu de pe K2-18 b.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiul ştiinţific „Carbon-bearing Molecules in a Possible Hycean Atmosphere” / arxiv.org
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
O nouă investigație cu telescopul spațial James Webb de la NASA asupra K2-18 b, o exoplanetă de 8,6 ori mai masivă decât Pământul, a dezvăluit prezența moleculelor purtătoare de carbon, inclusiv metan și dioxid de carbon. Descoperirea lui Webb se adaugă la studiile recente care sugerează că K2-18 b ar putea fi o exoplanetă Hycean, una care are potențialul de a poseda o atmosferă bogată în hidrogen și o suprafață acoperită de apă oceanică.
