Operaţia de cataractă era practicată de mii de ani de romani şi vechii indieni! Cică oamenii din vechime erau „proşti”…
Credeţi că operaţia de cataractă este un miracol al chirurgiei moderne? Nu! Ea era practicată deja din antichitate.
Cataracta constă în opacifierea cristalinului sau a membranelor sale care se traduce prin cecitate totală sau parţială. Mulţi indieni scăpau bolii fatale graţie unei operaţii practicate de chirurgii hinduşi, keratotomia. Aceasta este descrisă în detaliu în „Sushruta Samhita”, tratat în care sunt adunate practicile chirurgicale ale epocii. Intervenţia consta în deplasarea cristalinului opacifiat pentru eliberarea câmpului vizual. Operaţia necesita din partea chirurgului o cunoaştere aprofundată a anatomiei ochiului, mult curaj şi o mare îndemânare; Sushruta Samhita le recomandă chirurgilor să opereze ochiul stâng cu mâna dreaptă, iar ochiul drept, cu mâna stângă.
Chirurgul era aşezat pe un scaun în faţa pacientului care stătea pe sol. Ca să-i împiedice pe acesta să se zbată, i se legau mâinile la spate, şi un asistent îi ţinea capul nemişcat. După ce insera o lansetă între iris şi coada ochiului, chirurgul mişca încolo şi încoace capătul instrumentului până când se auzea un zgomot specific şi apărea o picătură de lichid. Aceste semne arătau că deja cristalinul fusese perforat. „Dacă pacientul vedea obiectele din jurul lui – explică tratatul -, medicul scotea cu prudenţă instrumentul, punea pe rană vată îmbibată cu grăsime şi-i recomanda bolnavului să stea la pat cu ochii bandajaţi.” Grăsimea reprezenta un mijloc de protecţie împotriva bacteriilor şi diminua riscul de infectare.
Nu putem afirma cu siguranţă că operaţia de keratotomie a fost practicată exclusiv de indieni. Un pasaj din Codul lui Hammurabi, mai vechi cu o mie de ani decât Sushruta Samhita, dădea de înţeles că unii chirurgi babilonieni practicau deja această operaţie. În orice caz, keratotomia a fost practicată în perioada clasică. Dar, spre deosebire de omologii lor hinduşi, chirurgii romani din secolul I operau ochiul din partea superioară şi împingeau cristalinul sub pupilă. Dacă, o dată scos instrumentul, cristalinul îşi relua locul, chirurgul îl tăia în bucăţi cu vârful lansetei.
În anul 1000, chirurgul şi scriitorul arab Ammaral-Mausili a declarat că a descoperit un tratament revoluţionar al cataractei. Cu ajutorul unui instrument în formă de seringă, nu numai că străpungea cristalinul, dar reuşea să-l elimine, prevenind astfel riscul producerii unei noi obturări.
Se pare însă că romanii au practicat extracţia de cristalin cu mult înaintea lui Ammar. În 1975, arheologii au descoperit pe fundul unei tainiţe din Montbellet, fosta provincie galeză, instrumente oftalmologice care cuprindeau, pe lângă trei lansete din bronz folosite la keratotomii, două obiecte asemănătoare cu nişte seringi la capătul cărora era desenat un ochi. Seringile semănau perfect cu instrumentul folosit de Ammar, astfel că specialiştii au convenit că romanii au inventat metoda respectivă.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Credeţi că operaţia de cataractă este un miracol al chirurgiei moderne? Nu! Ea era practicată deja din antichitate.
