Legăturile secrete ale împăratului Napoleon cu Stuarţii, dinastia regală din Anglia care a creat francmasoneria ocultă. Aşa ceva nu aflaţi din cărţile de istorie!
„Dacă ne uităm la biografia oficială a lui Napoleon, acesta făcea parte din familia Buonaparte de pe Insula Corsica, o familie de mici nobili italieni. Şi mama lui Napoleon, Letizia Ramolino (1750-1836) făcea parte din aceeaşi familie de mici nobili corsicani. Nimic “regal” nici la bunicii, străbunicii sau stră-străbunicii lui Napoleon. E posibil ca un om care să nu aibă nicio mică urmă de sânge albastru printre înaintaşii săi recenţi să ajungă pe tronul Franţei? (…) În cartea lui Lawrence Gardner “The Shadow of Solomon”, adică “Umbra lui Solomon”, autorul pretinde că împăratul Napoleon avea 300 de albine de aur brodate pe mantaua de înmormântare a regelui merovingian Childeric I (dezgropat în 1653), cusute pe roba sa de încoronare din 1804; Napoleon ar fi avut dreptul să facă acest lucru întrucât el ar descinde din James de Rohan-Stuardo, fiul natural (legitimat) al regelui englez Charles al II-lea, cu amanta sa, Marguerite, ducesă de Rohan (…) În istoria oficială, ni se spune că Charles al II-lea a avut 14 copii, din legăturile sale ilegitime cu mai multe amante, dar nu se pomeneşte nimic despre vreun copil dintre legătura lui Charles al II-lea (1630-1685) cu Marguerite de Rohan (1617-1684). Cum regele englez ar fi ajuns în Franţa în anul 1649, atunci ar fi putut fi anul în care Charles şi Marguerite ar fi conceput un copil (…) Dacă linia genealogică ar fi corectă, atunci bunicul lui Napoleon ar fi fost strănepotul lui James de Rohan-Stuardo, fiul regelui englez Charles al II-lea. Astfel, în sângele lui Napoleon s-ar fi aflat sângele unor mari regi englezi, ca Charles al II-lea, Charles I sau Henric al V-lea”.
Acum, prezentând acest fapt istoric, doresc să-i adaug şi o semnificaţie ocultă. Din cartea lui Chevalier Emerys, „Revelaţiile Sf.Graal” am întâlnit câteva paragrafe care îmi dau de gândit şi clarifică într-un fel legăturile dintre francmasoneria ocultă şi marile personaje istorice ale omenirii. Astfel, istoria ar putea fi interpretată altfel decât ceea ce ni se prezintă în manualele oficiale. Am tradus pentru voi câteva fragmente din cartea mai sus menţionată:
Istoricul Jan-Andrew Henderson spune următoarele: În 1647, Charles Stuart, viitorul rege Charles al II-lea al Angliei, are un fiu, pe prinţul Enrico de Boveria Rohana-Stuardo. Acesta a murit la Napoli în 1669, dar văduva sa i-a născut un fiu postum, prinţul Giacomo Stuardo de Napoli. Giacomo a trăit mult timp în Germania şi în Italia, iar în 1722 a avut un fiu, prinţul Joseph Stuart de Roehenstart, care a luptat alături de Bonnie Prinţul Charlie, în timpul rebeliunii din 1745. Joseph Stuart a avut şi el, la rândul său, un fiu, numit Prinţul Eduard Maximilian de Roehenstart, cunoscut şi sub numele de Dr. Ferdinand Smyth-Stuart. El s-a căsătorit cu Charlotte Stuart, ducesă de Albany, fiica lui Bonnie Prinţul Charlie, deci strănepoata regelui Charles al II-lea. Cei doi au avut un fiu, Charles Eduard Stuart.
Pe Wikipedia, am găsit o altă variantă: Charlotte Stuart, ducesă de Albany, ar fi fost amanta lui Ferdinand Maximilien Mériadec de Rohan, arhiepiscop de Bordeaux, acesta din urmă fiind nepotul lui Charles al III-lea, prinţ de Guemene şi duce de Montbazon.
Acum, revenim la cartea lui Emerys, ni se spune că există două variante din care putem deduce că Napoleon s-ar trage din Stuarţi. Prima versiune ar fi aceea că prinţul Enrico de Boveria Rohana-Stuardo a avut o a doua nevastă în timp ce se afla încarcerat în Golful Cannes. Băiatul care i s-a născut a fost dus în Corsica, unde i s-a dat numele de „buona parte”, adică „de bună familie”. Acesta a fost bunicul lui Napoleon.
O a doua versiune ar fi aceea că bunica lui Napoleon, Maria Bonaparte, ar fi avut o relaţie de dragoste în Ajaccio (Corsica) cu prinţul Joseph Stuart de Roehenstart (1722-1783), iar din această relaţie s-a născut tatăl lui Napoleon. Dacă teoria este corectă, atunci într-adevăr Napoleon descinde din Stuarţi.
Ce-a făcut Napoleon după ce s-a încoronat ca împărat? S-a însurat cu o prinţesă merovingiană şi apoi s-a declarat şi „şeful lojilor masonice” din Franţa. De ce e acest lucru important? Pentru că merovingienii s-au aflat în spatele cavalerilor templieri, care, mai târziu, după ce au fost distruşi în secolul al XIV-lea, s-au metamorfozat în rozicrucieni. Dinastia Stuarţilor din Anglia a fost dintotdeauna considerată ca fiind regalitatea care se află în spatele francmasoneriei moderne, fiind sprijinitorii alchimiştilor şi ai tradiţiei Sf.Graal. Tot Stuarţii (sau iacobiţii) au fost cei care au susţinut independenţa coloniilor britanice din America. Se mai miră astfel cineva că „părinţii fondatori ai Statelor Unite” au fost francmasoni, la fel ca sprijinitorii săi, Stuarţii?
Napoleon, ca descendent al Stuarţilor, şi-a luat rolul de a se afla şi în fruntea francmasoneriei oculte, şi, pentru câţiva ani chiar a încercat să ducă la îndeplinire planurile acesteia, printre care amintim: crearea unui guvern unic european, desfiinţarea puterii Bisericii Catolice, răsturnarea tuturor regimurilor Europei care s-ar fi opus „progresului iluminismului”. Într-un articol viitor, am să vă dau şi alte câteva date interesante despre Napoleon, pe care n-o să le găsiţi în alte cărţi de istorie oficiale.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În 22 februarie 2012, scriam acest articol despre originea împăratului Napoleon: „O enigmă istorică: Înaintaşii lui Napoleon au fost mici nobili sau împăratul francez se trage din puternicul rege englez Charles al II-lea?” Cum spuneam şi atunci, este imposibil ca Napoleon, care a ajuns împărat al Franţei şi poate cel mai celebru conducător din lume, să se fi tras doar dintr-o mică familie de nobili corsicani. Nimeni nu poate ajunge atât de sus, dacă în spate nu are o moştenire regală de sânge albastru! Citez din articolul de atunci:
