Istoria ne-a învățat că Napoleon, atunci când a invadat Rusia în 1812, a intrat în Moscova cu armata sa, în mare parte intactă și s-a retras doar pentru că cetățenii din Moscova au ars trei sferturi din oraș, lipsind armata de alimente și provizii. Apoi, iarna rusească grea a creat pierderi grele armatei franceze, care s-a retras. Dar, adevărul a fost altul…
În Vilnius (Lituania), în timpul iernii din 2001, muncitorii săpau nişte șanțuri pentru linii telefonice şi demolau vechile bărăci sovietice, care se aflau acolo de zeci de ani. Un buldozer descoperi craniul şi oasele unei fiinţe umane; ulterior, când s-au făcut mai multe săpături s-au găsit câteva mii de schelete. Opt ani mai devreme, un mormânt fusese găsit cu rămășițele a 700 de persoane ucise de KGB. Putea fi şi descoperirea de la Vilnius unul dintre acele locuri secrete unde KGB îşi elimina victimele sale?
Atunci când arheologii de la Universitatea din Vilnius au sosit, au descoperit că scheletele erau rămășițele unor soldați. Două mii de schelete au fost dezgropate, împreună cu centuri militare, dar şi cu monede de 20 de franci datând de la începutul anilor 1800. În final, oamenii de știință şi-au dat seama ceea ce-au găsit: rămășițele marii armate a lui Napoleon. Napoleon şi-a dus 600.000 de oameni în Rusia, cu intenția de a cuceri această țară; dintre aceştia, doar aproximativ 30.000 au supraviețuit, și din acest număr, se spune ca mai puţin de 1.000 au fost în stare să se întoarcă în serviciul militar.
Ce circumstanțe incredibile ar fi cauzat înfrângerea uneia dintre cele mai mari armate de pe continentul european, conduse de unul dintre cei mai mari generali din toate timpurile? În mod surprinzător, nu soldații inamici au devastat armata lui Napoleon şi nici condiţiile vitrege. Cei mai mulți dintre soldații săi erau bărbați tineri, căliţi, care ar fi fost în stare să tolereze frigul, foamea, marșurile lungi şi oboseala.
Cel care a anihilat armata lui Napoleon şi planurile sale măreţe pentru cucerire a fost un organism microscopic, un microb care produce o boală mortală (tifosul) şi care se răspândea prin intermediul păduchilor.
Iniţial, Napoleon nu a avut niciun motiv real pentru a invada Rusia. În timpul bătăliei de la Friedland, în iunie 1807, armata lui Napoleon a învins armata rusă, iar pe 7 iulie 1807, Franța și Rusia au semnat Tratatul de la Tilsit, prin care cele două țări erau aliate. Tratatul prevedea printre altele şi interzicerea Rusiei de a face afaceri cu Marea Britanie. Până la începutul anului 1812, Napoleon controla cea mai mare parte a ţărilor cuprinse între Spania și Rusia. Cu toate acestea, Anglia control mările, iar Napoleon îşi dorea India, care era atunci colonie engleză. Singura speranța a lui Napoleon de a lua India era s-o facă pe uscat, ceea ce însemna controlul Rusiei. Profitând de faptul că Rusia a încălcat Tratatul de Tilsit (pentru că făcea afaceri cu Marea Britanie), Napoleon s-a folosit de acest pretext pentru a ataca Rusia.
În iunie 1812, armata lui Napoleon s-a adunat în estul Germaniei şi a pornit către Rusia. Armata franceză a ajuns la Vilnius în patru zile, fără nicio rezistență din partea trupelor rusești. Însă, din Polonia armata lui Napoleon a început să aibă probleme cu mizeria şi igiena. Au început să apară boli infecţioase ca dezinteria şi alte boli intestinale, care îi decimau pe francezi. Apoi, a urmat dezastrul. Un număr tot mai mare de soldaţi francezi au început să facă febră mare şi o erupție roșie să apară pe corpurile lor. Unii dintre ei au făcut o tentă albăstruie pe fețele lor, iar ulterior au murit rapid. Tifosul şi-a făcut apariția… Lipsa de salubritate, combinată cu vara neobișnuit de caldă din 1812, a creat un mediu ideal pentru răspândirea păduchilor. Abia după un secol, după campania 1812, oamenii de știință şi-au dat seama că tifosul se găsește în fecalele de păduchi.
Şi iată cum nişte fiinţe atât de mici au putut îngenunchia o armată imensă, care puţini o puteau decima în zilele acelea…
Sursa: slate.com