Orgoni Crystal

 

Pentru a obţine gloria, Napoleon cheltuia sume imense pe femei şi bărbaţi

66

napoleon43Pe baza manualelor şcolare care, în cea mai mare parte, au valoarea ştiinţifică a unei cărţi cu poze, ne închipuim în general că, în timpul domniei sale, Napoleon i-a dominat pe bărbaţi şi pe femei doar prin prestigiul său, conducându-l la victorie sau la înfrângere, cu un singur cuvânt, sau cu o privire… Adevărul este cu totul altul. Pentru a ne convinge, este de ajuns să parcurgem caietele sale de cheltuieli personale.

Într-adevăr, constatăm că, dacă soldaţii credincioşi ai Mării Armate aveau pentru împărat o adevărată devoţiune, care-i împingea la moarte doar pentru a face mai glorioase emblemele imperiale, nu se poate spune acelaşi lucru despre majoritatea mareşalilor. Adesea, aceştia n-au acceptat să ducă o bătălie decât după ce au primit o mare sumă de bani. Oudinot, de exemplu, acela pe care Napoleon îl prezenţa împăratului Rusiei drept un Bayard al armatei sale, nu pleca niciodată la război fără “încurajări” serioase. În ajunul unei lupte, decepţionat că nu primise nimic, declară că ar fi mai bine să se încheie pacea… Napoleon, foarte uimit de această atitudine, îi ceru explicaţii. În cele din urmă, mareşalul îşi mărturisi amărăciunea: Sire, nu mai sunteţi la fel de generos ca înainte! Câteva zile mai târziu, Oudinot primi 15.000 de napoleoni şi se prezenta de îndată la împărat: Dacă aşa stau lucrurile… Majestatea Voastră, care-mi cunoaşte devotamentul, se poate bizui pe mine…

Alţii, ca Berthier, Masséna, Davout, Ney, Lannes, primiră înaintea fiecărei bătălii echivalentul a 250 de milioane de franci vechi. Asta, desigur, pe lângă salariul anual, palatele, castelele şi alte venituri… Faimosul devotament fată de împărat nu era în întregime gratuit, după cum se vede. Dar cel care l-a costat cel mai mult pe Napoleon a fost, fără îndoială, Soult, care primi aproape 500 de milioane (franci vechi) înaintea bătăliei de la Waterloo. Rezultatul ne lasă să credem că mareşalul găsise suma insuficientă…

Dacă Napoleon era obligat să-şi acopere cu aur mareşalii pentru a se face ascultat de ei, a cheltuit şi mai mult pentru a se face iubit de femei şi, în acest domeniu, generozitatea să a depăşit-o de departe pe aceea a regilor Franţei. Celei care ştia să se arate docilă îi dădea uneori sume fabuloase, mergând până la a plăti două milioane şi jumătate pentru a petrece o oră de dragoste cu o dansatoare spaniolă. De altfel, n-a prea avut noroc cu această tânără persoană (avea 15 ani). Neştiind că împăratului îi era scârbă de parfumuri, ea se folosise din plin de esenţe rare… Întrevederea se termina într-un mod foarte puţin poetic, iar Constant, valetul credincios al lui Napoleon, îşi găsi stăpânul la toaletă, cu capul în mâini şi arătând foarte prost…Deschideţi toate ferestrele, toate uşile! cerea el printre sughiţuri. Constant aerisi şi elimina toate mirosurile. Cât despre dansatoare, care plângea fără să înţeleagă ce se petrecuse, se consolă primind 500 de napoleoni sonori şi cântărind greu…

Nu erau uitaţi nici valeţii care serveau de intermediari. Numele lor figurează adesea în cele două cărţi legate în piele de viţel care constituie registrul “fondurilor secrete”. Unii au primit zece sau cinsprezece mii de franci pentru că au adus o savuroasă victimă în patul Vulturului. În zece ani, Napoleon a cheltuit în felul acesta echivalentul a 450 de milioane de franci vechi. Înţelegem acum de ce soldaţii Marii Armate nu-şi primeau solda prea regulat. Când banii se împuţinau în vistieria statului, Napoleon cunoştea mijlocul de a o umple din nou. Pentru a câştiga o sută sau două sute de milioane aur, după cum spune Jean Savant, “nu-i trebuiau decât o sută sau două sute de mii de oameni”.