Aventurile extraordinare ale faimosului diamant Regent
Totul a început în secolul al XVIII-lea, atunci când un sclav care lucra într-o mină din India găseşte un diamant de o frumuseţe nemaipomenită. El şi-a ascuns piatra scumpă sub bandaj. El i l-a promis unui marinar, în schimbul îmbarcării pe o corabie, pentru a-l duce într-o ţară unde să-şi poată câştiga libertatea. Marinarul l-a luat pe vas, dar, după ce a intrat în posesia diamantului, l-a aruncat pe sclav peste bord. Marinarul a vândut diamantul lui Thomas Pitt, guvernatorul fortului St. George din India, contra sumei de 1.000 de lire sterline. (În alte surse, Pitt era guvernator în statul Madras şi pe diamant ar fi dat 20.400 de lire sterline!).
Pitt a adus diamantul în Anglia, unde a fost prelucrat în forma unei perne, operaţie în urma căreia a primit numele de „Diamantul Pitt”. Operaţia de şlefuire, care a durat 2 ani, este considerată una dintre cele mai reuşite realizări în acest domeniu. În anul 1717, Pitt a vândut diamantul regentului Franţei, Philippe al II-lea, duce de Orleans, care l-a cumpărat pentru regele Ludovic al XV-lea, minor la acea vreme, în schimbul sumei de 3.750.000 de franci. Denumită şi „Regentul”, această piatră preţioasă a fost montată în coroana regelui Ludovic al XV-lea şi se pare că mai târziu a fost purtată şi de Maria Antoaneta.
În timpul Comunei din Paris, la 17 septembrie 1792, bijuteriile Coroanei au fost furate şi, odată cu ele, şi „Regentul”. În urma unei scrisori anonime, o parte din bijuterii, printre care şi „Regentul”, au fost găsite îngropate într-un şanţ din Aleea Văduvelor, în Champs Elysées. Pe vremea când era consul, Napoleon Bonaparte a amanetat „Regentul” bancherului Trescow, din Berlin, pentru a-şi procura fondurile de care a avut nevoie după lovitura de stat de la 18 Brumar 1799. Diamantul a fost readus în Franţa tot de Napoleon, care, în 1804, când a fost încoronat împărat al Franţei, l-a montat pe mânerul sabiei pe care o purta cu ocazia diverselor ceremonii.
În perioada în care Napoleon a fost în exil, Maria-Luiza, cea de-a doua soţie a sa, a dus diamantul la castel Blois, reşedinţa regilor Franţei. De aici, diamantul ajunge în Austria, dar primul împărat ereditar al Austriei, Francisc I (1804-1835), l-a restituit Franţei, piatră preţioasă reluându-şi locul printre bijuteriile Coroanei franceze.
În anul 1940, când germanii au invadat Parisul, diamantul a fost ascuns, împreună cu alte bijuterii, după un zid de piatră din castelul Chambord. După război a fost readus la Paris şi expus în Muzeul Luvru, unde este admirat zilnic de mii de vizitatori.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Totul a început în secolul al XVIII-lea, atunci când un sclav care lucra într-o mină din India găseşte un diamant de o frumuseţe nemaipomenită. El şi-a ascuns piatra scumpă sub bandaj. El i l-a promis unui marinar, în schimbul îmbarcării pe o corabie, pentru a-l duce într-o ţară unde să-şi poată câştiga libertatea. Marinarul l-a luat pe vas, dar, după ce a intrat în posesia diamantului, l-a aruncat pe sclav peste bord. Marinarul a vândut diamantul lui Thomas Pitt, guvernatorul fortului St. George din India, contra sumei de 1.000 de lire sterline. (În alte surse, Pitt era guvernator în statul Madras şi pe diamant ar fi dat 20.400 de lire sterline!).
