În urmă cu mii de ani, vechii indieni aruncau bombe atomice şi erau specialişti în fizică nucleară!?


Trebuie să spunem un lucru clar şi adevărat: trecutul omenirii este cu adevărat misterios, iar o mare parte din acesta ne-a fost ascuns în mod intenţionat de forţele oculte care nu doresc să aflăm adevărul.

În 1992 cercetătorii au descoperit în Rajasthan (India) un strat de cenușă radioactivă, care acoperea o suprafață de aproximativ opt kilometri pătrați, 16 km vest de Jodhpur. Radiația este atât de intensă, încât încă contaminează zona şi în ziua de astăzi. Cercetătorii au descoperit de asemenea şi mai multe schelete împrăștiate în întreaga zonă, ca și cum un eveniment brusc a devastat oraşe întregi. Nivelul radiaţiilor descoperit în aceste aşezări era de 50 de ori mai mare decât cel de la Hiroshima și Nagasaki, devastate de 2 bombe atomice în 1945.

Vechile scrieri indiene (Mahabharata și Ramayana) descriu arme asemănătoare cu armele atomice din zilele noastre; pentru cei scăpaţi de efectele lor directe, se recomanda insistent spălarea trupului, armelor, veşmintelor, în ape curgătoare. Un schelet uman descoperit în India era de zeci de ori mai radioactiv decât valoarea normală: stronţiul nu se acumulează în oase mâncând ciuperci.

Brahmanii operau cu subdiviziuni ale timpului mergând până la 0,33 secunde. Vechile texte sanscrite pomenesc de kashta, egală cu a treia sută parte dintr-o… milionime de secundă. La ce foloseau aceste subdiviziuni în India de acum 2000 de ani ? Unde erau doar temple, elefanţi şi căruţe cu două roţi imense, trase de boi zebu cu cocoaşă ? Să fie întâmplătoare identitatea vechii unităţi kashta cu durata medie de viaţă a unor particule elementare, cum ar fi mezonii şi hiperonii ? Ce ştiau vechii indieni despre mezoni ? Cu ce instrument îşi măsurau sutimile de milionime de secundă?


Lasă un comentariu