Vechii regi ai khmerilor, care se trăgeau din zeităţi extraterestre, erau mai umanişti decât mulţi din conducătorii de astăzi!

2091

Angkor a fost capitala Imperiului Khmer (Cambodgia de azi, în Asia de sud-est). Orașul și imperiul au înflorit între secolele IX și XV. Orașul găzduiește magnificul Angkor Wat, una dintre cele mai populare atracții turistice din Cambodgia.

Angkor s-a ridicat în miezul unei vaste civilizații; din această capitală porneau nenumărate drumuri ce se ramificau în tot ținutul, care cuprindea peste 800 de temple. Acolo unde astăzi se întinde o junglă impenetrabilă cu rare pâlcuri de indigeni ducând o existență primitivă, a înflorit o civilizație cu populația deasă şi cu mari întinderi de pământ cultivat pentru întreținerea sa. În perioada aceea, artiștii pietrei lucrau necontenit cioplind și gravând chipuri și inscripții. În afară de aceasta, amenajaseră vaste rezervoare de apă și se construiseră poduri masive.

Poporul dezvoltat aici a avut să lupte necontenit cu numeroase hoarde de năvălitori atrași de fabuloasele bogății – aur, argint și bronz – ce luau drumul cetății într-o necontenită afluență spre a împodobi templele, altarele și raclele, cu icoane și statui nenumărate.

Angkor, care înseamnă pur și simplu “capitală”, a fost opera regilor khmeri. Acești monarhi khmeri pretindeau că se trăgeau dintr-un anume Prah Tong, fiul unui rege al ținutului Delhi, India, care fusese izgonit de către tatăl său și debarcase pe malurile Cambodgelui. Surprins de flux, el fu nevoit să-și petreacă noaptea pe un banc de nisip unde văzu o Nagi (fiica uneia dintre acele divinități jumătate om și jumătate reptilă care se spune că populau ținutul) jucându-se în apă. Această creatură care se numea Soma, era atât de fermecătoare încât Prah Tong se îndrăgosti imediat de ea și creă astfel rasa regală a Khmerilor.

Această legendă ne spune că poporul khmerilor a fost de origine reptiliană (extraterestră)? Totuşi, trebuie remarcat faptul că regii khmerilor aveau un înalt standard de umanitate în civilizația lor. Acest lucru reiese din faptul că în secolul al Xll-lea, regele Javavarman al Vll-lea a înființat 142 de spitale semănate pe toată suprafața imperiului său. Un alt monarh a instituit o lege prin care “populația săracă fără excepție – tineri, bătrâni, suferinzi şi invalizi – avea dreptul la îngrijiri medicale, hrană şi toate celelalte ajutoare necesare unei vieți decente”. Au rămas hrisoave ce dovedesc că justiția era administrată cu perfectă imparțialitate şi că exploatarea săracilor de către bogați era interzisă. Foamea şi frigul, cele două mari suferințe ale lumii civilizate apusene, lipseau din această parte a lumii…