Nicolae Doicaru a fost un general român de securitate, care a îndeplinit funcția de director al Direcției de Informații Externe (DIE) a Securității Statului din România în perioada 1959 – 1978. După trădarea lui Ioan Mihai Pacepa în 1978 (acesta era adjunctul lui Doicaru), generalul și-a pierdut toate funcțiile deținute, a fost arestat împreună cu alți generali de securitate și anchetat. A refuzat să semneze declarațiile compuse de anchetatori, din care rezulta că Pacepa ar fi fost recrutat de către serviciile americane de spionaj și infiltrat de aceste servicii în DIE. El a fost eliberat câteva luni mai târziu și numit ca director la IAS Mihăilești, dar a refuzat acest post. A rămas sub supraveghere până la Revoluția din decembrie 1989.
După revoluţia română din ’89, Doicaru devine consilierul lui Gelu Voican Voiculescu (vice-premier al guvernului Consiliului Frontului Salvării Naţionale), deşi la 22 decembrie 1989 el avea planuri mai mari – să fie chiar succesorul lui Ceauşescu la conducerea ţării. Nicolae Doicaru l-a ajutat pe Gelu Voican Voiculescu să înfiinţeze Serviciul pentru Paza Obiectivelor de Interes Politic (UM0215), structură aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care ia naştere la 7 februarie 1990.
Totuşi, în tot anul 1990 Doicaru intră într-un con de umbră, ceea ce înseamnă că el a pierdut lupta pentru a ajunge în sferele înalte ale puterii. Totuşi, în februarie 1991 are loc moartea sa, la o partidă de vânătoare, într-un mod absolut bizar. Deşi în partida de vânătoare s-a tras numai cu alice, Nicolae Doicaru a fost secerat de un glonţ. Asupra morţii suspecte a lui Doicaru nu s-a făcut niciodată lumină; de fapt, vestea morţii fostului spion n-a avut loc nici măcar în rubricile de „Decese“ din ziare. De ce? De ce s-a păstrat atâta tăcere?
A fost moartea lui Doicaru un asasinat deghizat sub forma unui accident? Dacă da, cine a avut interesul să-l omoare? Forţe obscure din interior sau din exterior? Iată câteva întrebări la care răspunsurile s-ar putea să nu le aflăm niciodată…