Carlos Şacalul, teroristul care acţiona la comanda lui Nicolae Ceauşescu

Carlos Şacalul, pe numele adevărat Ilici Ramirez Sanchez, este unul dintre cei mai cunoscuţi terorişti „revoluţionari”. Despre el s-a spus că a lucrat pentru Mohamar Ghadaffi din Libia, Saddam Hussein, preşedintele Irakului, pentru preşedintele Assad al Siriei, Fidel Castro, liderul Cubei, pentru Frontul Popular de Apărare a Eliberare a Palestinei, pentru Brigada Roşie Italiană şi pentru alţi câţiva „angajatori” comunişti printre care şi Ceauşescu.

Carlos şi-a terminat studiile superioare, în 1969, la Moscova. Contact cu ideologia marxist-leninistă a luat prin tatăl său, un bogat lider al Partidului Comunist Venezuelean (PCV). Tatăl său era atât de atras de ideologia comunista încât şi-a numit cei trei fii ai săi Vladimir, Ilici şi Lenin. Carol a intrat în PCV de la 14 ani şi s-a antrenat în activităţi de guerilla în Cuba şi apoi în Iordania. De la 20 de ani biografia sa a intrat în legendă, Carlos dispărând în ceţoasă lume a teroriştilor. Se pare că şi-a început activitatea ca agent al KGB.

În prezent, Carlos este într-o închisoare din Paris. Este acuzat că în 1975 a ucis doi agenţi anti-terorişti francezi. În momentul capturării, Carlos era deja condamnat de autorităţile franceze, „în absentia”, la închisoare pe viaţă.

Rapoartele serviciilor secrete leagă numele lui Carlos de masacrarea a 11 atleţi israelieni în Germania, în 1972. În acelaşi an, Şacalul a fost implicat în războiul de guerilla împotriva regelui Hussein al Iordaniei. Un an mai târziu a încercat să ucidă un celebru milionar britanic, de origine evreiască – Edward Sieff. În 1975, a fost implicat în capturarea ambasadei franceze de la Haga, ocazie cu care i-a ucis pe cei doi agenţi francezi. Faima sa a ajuns atât de mare încât mai toate atentatele importante nerevendicate erau puse pe seama sa. La sfârşitul anilor ’80, Carlos a dispărut şi se credea chiar că a murit. Sfârşitul războiului rece trebuie să-l fi lăsat fără „sponsori”. În cele din urmă a fost capturat în Sudan.

Ceauşescu şi Carlos

Conform unor informaţii publicate de presa occidentală, fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu i-ar fi comandat lui Carlos cel puţin şapte atentate, pentru care a vărsat în conturile bancare ale acestuia sume de ordinul milioanelor de dolari. Între anii 1981 şi 1983, Şacalul ar fi executat cel puţin şapte comenzi plătite de Ceauşescu:

Cel mai important este atentatul cu bomba, din 1981, de la postul de radio „Europa Liberă” din Munchen. Dintr-o eroare, în loc să fie distruse birourile secţiei romane, au fost distruse cele ale secţiei cehe. Atunci au fost rănite 8 persoane, dintre care trei grav. La reşedinţa lui Carlos din Budapesta au fost găsite schiţele sediului postului „Europa Liberă”. În actele de la Bucureşti există probe care susţin faptul că atentatul de la Munchen a fost făcut la comanda lui Ceauşescu, care vroia lichidarea redactorului şef al secţiei române, Emil Georgescu. În cele din urmă, redactorul şef a fost înjunghiat mortal, cinci luni mai târziu, în apropiere de Munchen, în urma acţiunii „Haiducu”, comandată de Securitate. Pentru aruncarea în aer a sediului „Europa Liberă”, Ceauşescu, prin intermediul Securităţii, i-ar fi plătit lui Carlos un milion de dolari.

Foşti ofiţeri de Securitate, fugiţi din ţară, respectiv Ion Şerban, stabilit în Elveţia, şi Gheorghe Mandache, domiciliat în RFG, au fost la un pas de a fi ucişi de Carlos. Celor doi le-au fost amplasate bombe în autoturisme. Carlos i-a „ratat” pe fostul ministru de Interne, Nicolae Penescu, şi pe scriitorul Paul Goma. Celor doi le fuseseră expediate, din Spania, colete poştale, conţinând explozibili, cu menţiunea că sunt volume ale fostului lider al Kremlinului, Nichita Hruşciov.

În 1983, Carlos ar fi primit din partea Securităţii explozibil şi misiunea să arunce în aer Casa Franceză din Berlin.

Carlos ar fi fost angajat şi pentru a-l asasina pe fostul şef al Securităţii, Ion Mihai Pacepa, considerat de Ceauşescu drept „trădător de ţară”, după fuga lui în Statele Unite, în anul 1978. Pacepa trăieşte şi astăzi în State Unite, sub o altă identitate.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.