„Sunt Cirus, regele Universului”! Cum s-a împlinit profeţia a două vise, sub regele Cirus al II-lea cel Mare al Persiei

2.616 vizualizari

Una dintre cele mai cunoscutăţi personalităţi ale antichităţii a fost Cirus al II-lea cel Mare, rege al Persiei. „Sunt Cirus, regele Universului, marele rege, puternicul rege, regele al Babilonului, rege al Sumerului și Akkadului, regele celor patru sferturi ale lumii”, iată ce putem găsi pe o tăbliţă cilindrică, găsită în secolul al XIX-lea. Aceste cuvinte comemorează cucerirea Babiloniei de către Persia și preluarea capitalei sale, Babilonia, în anul 539 î.Hr. A nu se uita că Babilonul era atunci bijuteria lumii antice.

După ce regele Cirus a ajuns la putere, în anul 559 î.Hr., Persia și-a extins teritoriile, pentru a deveni un mare imperiu al lumii. Anterior, alte popoare, cum ar fi asirienii, se întinseseră pe întinderi vaste ale Mesopotamiei, dar niciunul nu ajunsese la întinderea geografică a Persiei, al cărui teritoriu era din estul Europei până în India. Politica lui Cirus a fost una de toleranță față de cei cuceriți, permiţând popoarelor locale să își mențină limbile, tradițiile și religiile, ceea ce a permis culturii persane să beneficieze de aceste schimburi.

Când a fost încoronat rege al Persiei, în anul 559 î.Hr., Cirus al II-lea nu era decât un lider al poporului Parsua, care locuia în sudul Iranului actual. Dar, Cirus a moştenit un regat cuprinzător, Imperiul Median aflat în nord. În anul 612 î.Hr., Imperiul Median a cucerit capitala asiriană Ninive, dându-le controlul asupra unui teritoriu care se întindea peste Mesopotamia. Mai târziu, la apogeul puterii sale, regele median, Astyages, a decis să-şi căsătorească fiica sa, Mandane, cu regele Persiei, Cambyses I, în anul 580 î.Hr. Fiul lor, Cirus, s-a ridicat ulterior, construind primul imperiu adevărat al lumii.

O poveste celebră despre nașterea lui Cirus provine de la istoricul grec Herodot, poveste scrisă la un secol după moartea regelui. Herodot povestește cum regele Astyages a avut un vis în care fiica sa Mandane „urina atât de mult, încât urina și-a umplut orașul, apoi a continuat să inunde toată Asia”.

Regele și-a consultat înțelepții. Aceștia au interpretat visul ca fiind un semn că viitorul său nepot va cuceri într-o bună zi Imperiul Median. Pentru a nu se împlini profeția, Astyages şi-a căsătorit fiica cu un conducător persan, astfel încât urmașii ei să nu poată lua tronul Imperiului Median. Mai târziu, însă, Astyages a visat că o viță de vie a încolțit din pântecele fiicei sale și s-a răspândit în Asia. Alarmat, regele și-a pus fiica sub pază.

După nașterea lui Cirus, spune legenda, Astyages a ordonat generalului său, Harpagus, să ucidă copilul. Însă, în loc să facă această crimă, Harpagus a dat nou-născutul unui cioban, cerându-i să abandoneze copilul în munți. Soția ciobanului i s-a făcut milă, iar cuplul a adoptat copilul regal.

Povestea lui Herodot include multe elemente mitice, dar – la fel ca în multe legende – conține un sâmbure de adevăr. Mai târziu, Cirus l-a amenințat pe atotputernicul său bunic, Astyages, când a invadat Imperiul Median în anul 550 î.Hr. Generalul lui Astyages, Harpagus, l-a trădat pe regele său, trecând de partea lui Cirus, şi permițând regelui persan să captureze capitala mediană, Ecbatana. Din acest moment, povestește Herodot, perșii și medii au fost uniți sub Cirus al II-lea, pentru a fi în curând cunoscut ca şi Cirus cel Mare.