Marele Michelangelo, cel mai însemnat pictor, sculptor şi arhitect al Renaşterii, avea un mare duşman, iar acesta era Biagio da Cesena, trimis al Vaticanului care s-a declarat împotriva pictării Capelei Sixtine de către Michelangelo, cu scena Judecăţii de Apoi. Şi asta în ciuda faptului că papa Paul al III-lea îl susţinea pe marele artist în realizarea acestui demers.
Neînţelegând nimic din această artă, Biagio da Cesena îl plictisea şi îl irita adesea pe Michelangelo în timpul lucrului, criticându-l că lucra prea încet. Michelangelo se răzbună pe el, redându-i trăsăturile pe chipul lui Minos din Judecata de Apoi. Se ştie că Minos, în mitologie, era regele infernului. Adică, într-un cuvânt, trimisul papal fu reprezentat sub forma „şefului dracilor”!
Când văzu această grozăvie, Biagio, care se recunoscu de îndată în pictura lui Michelangelo, alergă să se plângă papei, iar Paul al III-lea îi spuse (iar replica a rămas memorabilă):
– Dragul meu Biagio, dacă te-ar fi aşezat în Purgatoriu poate te-aş mai fi salvat: din Infern însă nu te mai pot scoate, deoarece „ivi nulla est redemptio” (de acolo nimeni nu mai poate fi mântuit).
Şi figura lui Biagio rămase pentru o eternitate pe pictură, jos, în colţul din dreapta. De aceea, în perioada cât a trăit Michelangelo era bine să nu te fi pus niciodată cu acest mare artist…