Un inginer NASA recunoaşte clar că astronauţii încă n-au putut trece de centura de radiaţii Van Allen din jurul Pământului! Ce altă dovadă mai clară vreţi pentru a arăta că omul nu a ajuns pe Lună niciodată!?

Că suntem luaţi de proşti, asta nu e mai un secret pentru nimeni. Dar faptul că suntem luaţi de proşti de peste 45 de ani, acest lucru mi se pare un lucru extrem de grav. Şi e vorba, bineînţeles, de aşa-zisa aselenizare din 1969, când primul om din lume ar fi ajuns pe Lună. Minciuni, minciuni, minciuni! Şi-am explicat simplu, de ce omul nu a ajuns niciodată pe Lună: pentru că nu a putut trece de centura de radiaţii Van Allen, extrem de periculoasă, care înconjoară Pământul, începând cu altitudinea de 1.500 de kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului. Am explicat lucrul acesta într-un articol din 2011 intitulat NASA: omenirea nu se poate aventura în spaţiu datorită centurii van Allen. Cum dracu’ am ajuns atunci pe Lună? Citez din articol:

Fiecare misiune spaţială, cu oameni la bord, atât din Statele Unite, cât şi din URSS, din 1961 până în prezent, a avut loc sub acest câmp de radiaţii. Mercury, Gemini, Soiuz, Skylab, Space Shuttle…toate au menţinut altitudinea sub 1.500 de kilometri. Toate…cu excepţia misiunilor Apollo, care ar fi ajuns pe Lună.

Într-un interviu acordat de şeful NASA, Dan Godlin, în 1994, jurnalistei de televiziune Sheena McDonald, acesta a recunoscut faptul că omenirea nu se poate aventura în spaţiu mai mult de 400 de kilometri, până nu se va găsi o modalitate de a traversa centura de radiaţii mortale van Allen. Săracul şef NASA uitase că în urmă cu vreo 25 de ani, Agenţia Spaţială Americană trimisese deja 27 astronauţi, dincolo de această centură, până pe Lună (aflată la circa 400.000 de kilometri distanţă).

Acum, vă mai prezint o dovadă. La finalul articolului, veţi găsi un videoclip YouTube, în care un inginer NASA se dă din nou de gol, recunoscând faptul că omenirea nu a ajuns niciodată pe Lună şi că aselenizarea din 1969 a fost o farsă incredibilă. Mai jos, puteţi vedea fragmente din traducerea pe care am efectuat-o direct din filmuleţ. Este vorba despre nava spaţială NASA Orion, lansată pe 5 decembrie 2014, şi care a avut un rol pentru a „testa” terenul pentru viitoare misiuni spaţiale care vor duce oamenii chiar până pe Marte, după 2021.

* Numele meu e Kelly Smith şi sunt inginer NASA, lucrând pentru ghidarea navigaţiei la nava Orion. Aceasta este o navă de generaţie viitoare a lui NASA. Ea îi va conduce pe astronauţi departe în spaţiul cosmic, acolo unde n-am ajuns niciodată, către vreun asteroid şi chiar pe Marte. Pentru aceste misiuni, Orion trebuie să fie o navă spaţială puternică: să meargă cu viteze mari, să facă faţă temperaturilor extreme şi radiaţiilor extreme.

Aşadar, reţineţi: radiaţii extreme!

* Înainte să-i trimitem pe astronauţi în spaţiu, trebuie să testăm toate sistemele. Şi avem o singură posibilitate de a face asta: zburând în spaţiu. Pentru primul zbor al lui Orion, nu vor fi astronauţi la bord. Nava este încărcată cu senzori pentru a înregistra şi a măsura toate aspectele, în toate detaliile.

Curios… nu existau deja toate datele de la misiunile Apollo din anii 60-70, în care astronauţii s-ar fi avântat departe în spaţiul cosmic?

* Nava Orion trebuie să treacă prin Centura Van Allen, o zonă cu radiaţii periculoase.

Radiaţii periculoase peste care astronauţii din 1969 au trecut fără probleme, nu?:D

* Normal, trebuie să trecem prin această zonă de două ori, o dată dus şi o dată întors. Dar Orion are protecţie, scuturi care vor fi puse la testare atunci când vor trece prin zona de radiaţii.

N-au putut să folosească aceeaşi tehnologie ca în misiunile Apollo; aceleaşi scuturi în 1969 au funcţionat, nu? De ce mai trebuie testate din nou, mai ales că au avut succes…

* Senzorii de la bord vor înregistra date despre radiaţii pe care oamenii de ştiinţă le vor studia.

De ce mai trebuie studiate? Nu au fost ele studiate suficient în anii 60-70, atunci când NASA susţine că a trecut de centura Van Allen? Şi acum urmează afirmaţia bombă a inginerului NASA:

* Trebuie să rezolvăm aceste provocări înainte de a trimite oamenii prin această regiune spaţială.

CE!?? Nu-mi vine să cred ce-aud! De ce este o problemă trecerea oamenilor prin radiaţiile Van Allen, atâta timp cât această problemă a fost deja rezolvată cu succes acum aproape 50 de ani!? De ce mai constituie o provocare acest lucru, când oamenii au ajuns pe Lună încă din 1969, trecând prin centura Van Allen? Aici, inginerul NASA se dă de gol şi recunoaşte că în 1969, oamenii n-au trecut de centură şi, deci, n-au ajuns pe Lună. Abia în zilele noastre, se încearcă a se găsi şi a se testa o modalitate de a trece dincolo de centura Van Allen. Tot ceea ce ni s-a vândut până acum n-au fost decât simple gogoşi…

P.S. Se pare vă videoclipul YouTube de care vorbeam în articol nu mai există la ora actuală! Ori a fost şters de proprietar, ori de către platforma YouTube.

 

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.