Dacă există creaturi sub suprafața planetei noastre, ele nu ar locui în roca vulcanică, ci mai degrabă în nave spațiale avansate care sunt capabile să genereze condițiile necesare vieții pentru a supraviețui. Modificările plăcilor tectonice sunt rezultatul acțiunilor lor sau sunt o caracteristică naturală a Pământului?
Teoriile referitoare la „Pământul Gol” prezintă deseori un soare central, intratereștri și orașe și civilizații subterane mitice. Dar, chiar ar putea exista o altă civilizație avansată sub picioarele noastre? Această noțiune de regiuni subterane a fost discutată încă din timpurile străvechi, având astfel concepte diferite de lume subterană, precum Iadul creștin, Hades-ul grecesc, Sheol-ul evreiesc sau credința nordică din Svartalfheim.
Globul nostru, conform ideii Pământului Gol, este fie complet gol, fie are o zonă internă mare. Se zvonește că există rase care trăiesc în orașe subterane sub suprafața Pământului. Acești locuitori subterani sunt adesea mai sofisticați din punct de vedere tehnologic decât noi, oamenii de la suprafață. Unii cred că OZN-urile nu sunt de pe alte planete, ci sunt fabricate de ființe ciudate din interiorul planetei noastre.
De-a lungul istoriei, unii oameni au susținut că au văzut aceste ființe enigmatice de sub Pământ, iar alţii chiar au scris cărți despre acest subiect. O descriere intrigantă a unei astfel de întâlniri vine de la John Cleves Symmes Jr, un ofițer, comerciant și aventurier american. Symmes credea faptul că Pământul este gol și locuit în interior şi că ar conține mai multe sfere concentrice solide, una în cealaltă, fiind deschis la poli cu 12 sau 16 grade.
Planeta noastră, conform ipotezei lui Symmes, ar fi formată din 5 sfere concentrice, dintre care cea mai mare este Pământul nostru exterior și atmosfera sa. El a estimat că scoarța terestră are aproximativ 1600 de km adâncime, cu o deschidere arctică de aproximativ 6000 de km lățime și o deschidere antarctică de aproximativ 9000 de km lățime. El a spus că a putut accesa această lume subterană, deoarece curbarea marginii deschiderilor polare a fost suficient de graduală încât să poată intra în „Pământul interior”, fără a fi conștient de acest lucru. El a susținut că globul ar fi aplatizat la poli din cauza forței centrifuge de rotație a Pământului, permițând o intrare suficientă în „Pământul interior”. Symmes credea că suprafața interioară a cercurilor concentrice ale Pământului său gol ar fi luminată de razele Soarelui, reflectate de suprafața exterioară a sferei următoare.
Symmes a început să-și facă adepți, iar ideile sale au început să prindă contur în minţile oamenilor. „Symzonia”, un roman pe care l-a scris în 1820, prezintă filosofia lui Symmes despre Pământul Gol. Romanul spune povestea căpitanului Seaborn, care a plecat spre Polul Sud în 1817 pentru a verifica ipoteza căpitanului John Cleve Symmes despre un univers interior. De teama atitudinii echipajului său, el îşi ascunde scopul iniţial, spunând că e vorba de o expediție comercială în Mările Sudului. Echipajul descoperă un continent interior numit Symzonia, după Symmes, unde noua lume pare a fi o grădină a paradisului. Fiinţele care trăiesc în Symnozia au un mod modest şi paşnic de viaţă, dispreţuind câștigurile financiare și plăcerile senzuale. Ei sunt egali, fără dorință de bani sau plăceri, producând exact ceea ce era cerut de societate. Societatea este definită ca lupta pentru beneficiul comun și prosperitatea tuturor membrilor săi.
Chiar dacă Symmes și elevii săi nu au fost în stare să ofere dovezi concludente pentru afirmațiile lor, trebuie să existe un sâmbure de adevăr în ceea ce credeau. În starea noastră actuală de cunoștințe, ne dăm seama că planeta Pământ este plină de mistere care nu au fost încă rezolvate. Se pretinde că Pământul are o circumferință de aproximativ 14.000 de km, deși nimeni nu a ajuns atât de departe. Drept urmare, suntem incredibil de inconștienți de natura și structura interiorului acestei mase imense care este Pământul și nu putem şti că nu există fiinţe intraterestre care trăiesc sub picioarele noastre…