În textele antice, se vorbeşte despre o eră glaciară bruscă și scurtă, numită „zilele lui Malkush”. De aceea, în urmă cu circa 12.000 de ani, oamenii „preistorici” au construit oraşe subterane masive…
În textele antice zoroastriene, există povestea unui eveniment catastrofal care a devastat Pământul: o eră glaciară bruscă și scurtă, numită „zilele lui Malkush”, care a durat aproximativ trei ani. Înainte să se producă acest dezastru, o zeitate, Ahura Mazda, a oferit un mijloc de salvare: construirea de orașe subterane pentru a se proteja de îngheț. Ar putea exista ceva adevăr în această poveste, care pare să fi ieșit direct dintr-un roman SF?
Ceea ce vedeți în imaginea din acest articol este Derinkuyu, un oraș subteran misterios situat în regiunea Cappadocia din Turcia. Potrivit arheologilor, centrul acestui oraș exista deja în urmă cu 2.800 de ani, cu cel puțin 8 secole înainte de Hristos. Vorbim despre un oraș întreg, săpat la o adâncime de 85 de metri, capabil să adăpostească până la 20.000 de oameni.
Derinkuyu nu este o aşezare simplă: este o structură complexă, cu 18 nivele subterane, inclusiv fântâni, capele, grajduri, școli și chiar zone dedicate producției de vin și ulei. Unele părți ale orașului prezintă urme de reutilizare în epoca medievală, cu adăugarea de structuri religioase creștine, dar nucleul original datează dintr-o epocă mult mai timpurie. Orașul a fost „redescoperit” abia în 1963, când un bărbat, în timp ce își renova casa, a găsit din greșeală un tunel care ducea în această lume subterană. De atunci, Derinkuyu a devenit unul dintre cele mai fascinante exemple de ingeniozitate umană străveche.
Derinkuyu nu este un caz izolat. Pe măsură ce tehnologia modernă ne permite să explorăm lumea subterană, descoperim că orașele subterane și rețelele de tuneluri sunt un fenomen larg răspândit în întreaga lume, ca în Egipt (platoul Giza), Guatemala (complexul piramidal mayaş din Tikal), China (24 de peşteri artificiale din provincia Zhejiang), etc.
Astăzi știm că, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, Pământul a fost lovit de o eră glaciară bruscă și intensă, numită „Dryasul tânăr” (Younger Dryas). Acest eveniment, care a durat aproximativ 1.300 de ani, a provocat o scădere drastică a temperaturii și a perturbat ecosistemele globale. Este posibil ca „zilele lui Malkush” povestite de Zoroastru să fie o amintire distorsionată a acestui cataclism? Și dacă da, au fost construite orașe subterane precum Derinkuyu, pentru a se proteja de îngheț?
Totuşi, cum au putut oamenii care, teoretic, nu aveau cunoștințe despre fier sau roţi, să creeze astfel de lucrări complexe? Chiar și cu tehnologia secolului 21, construirea unui oraș precum Derinkuyu ar necesita zeci de ani de muncă. Ce ne ascunde trecutul? Este posibil ca civilizațiile avansate, acum uitate, să lase urme ale trecerii lor sub picioarele noastre?
În textele antice zoroastriene, există povestea unui eveniment catastrofal care a devastat Pământul: o eră glaciară bruscă și scurtă, numită „zilele lui Malkush”, care a durat aproximativ trei ani. Înainte să se producă acest dezastru, o zeitate, Ahura Mazda, a oferit un mijloc de salvare: construirea de orașe subterane pentru a se proteja de îngheț. Ar putea exista ceva adevăr în această poveste, care pare să fi ieșit direct dintr-un roman SF?
