Aventurile contelui de Bothwell, cel care l-a ucis pe soţul reginei scoţiene Mary Stuart, pentru a se căsători cu ea

Mary Stuart, fostă regină a Scoţiei, decapitată la vârsta de 44 de ani în anul 1587, a fost măritată de trei ori – a treia oară cu James Hepburn, conte de Bothwell. Povestea contelui de Bothwell, ce a sfârşit la vârsta de 42 ani, într-o închisoare daneză, este una uluitoare.

Regina Scoţiei, Mary Stuart era căsătorită pentru a doua oară, cu soțul ei, Henry Darnley, dar care era lipsit de personalitate și de inteligență. Omul acesta nu era decât un băiețaș, și, când elegantul om de lume, contele de Bothwell, o copleși pe regină cu admirația sa, Maria Stuart prinse pentru el un interes crescând. Într-o noapte din 1567, Darnley muri ucis printr-o explozie, la el acasă, iar gurile rele vorbiră că autorul crimei ar fi chiar contele de Bothwell, care ar fi acţionat cu asentimentul reginei.

Bârfele se întețiră, alimentate chiar de purtarea contelui şi a Mariei Stuart. El o răpi, ducând-o la castelul Dumbar și se crede că această fugă a fost de mai înainte pusă la cale, de către cei doi îndrăgostiți. Apoi, regina se căsători cu contele, pe care-l făcu duce de Orkney. Dar, indignarea poporului spori. Scoțienii nu puteau ierta reginei lor că se compromisese mai întâi, prin asasinarea lui Darnley și apoi prin căsătoria cu asasinul aceluia.

Bothwell nu avu însă multă parte de fericirea de a fi soțul Mariei Stuart, căci izbucni o revoluție. Poporul se ridică împotriva reginei și a contelui, şi curând răscoala se întinse în tot regatul. Parlamentul îl scoase pe Bothwell de sub protecția legii și puse un preț pe capul lui. Bothwell fugi la Orkney, iar regina fu făcută prizonieră. Contele iși dădu seama că nu mai putea rămâne în Scoția, nici chiar dacă se adăpostea în îndepărtatul ţinut Orkney, și în cursul unei nopți furtunoase, izbuti să părăsească ținutul urmat de câțiva credincioși partizani ai săi. Travestiți în marinari, ei se îmbarcară pe o corabie și o luară înspre sud. Ajunsese pe coasta norvegiană, lângă orașul Bergen, unde locotenent-colonelul danez Eril Rosenkrande ii făcu o primire călduroasă, tratându-l cu multă curtenie.

Bothwell rămase aici o vreme, până când Rosenkrande află că oaspele său este un proscris şi că se pusese un preț asupra oaspetului său, şi atunci fu dus la Copenhaga. În acea perioadă (în toamna anului 1567), în Danemarca regele Frederic al ll-lea lipsea din capitală, în locul acestuia aflându-se Marele Judecător, Peder Oxe. Acesta decisese să-l reţină pe conte, deoarece îl considera un bun zălog. El știa că în Scoția izbucnise un război civil şi considera că mai bine aştepta pentru a vedea ce întorsătură aveau să ia lucrurile. Ţinutul Orkney din Scoţia, unde domnea Bothwell, aparținuse Danemarcei în trecut, până în ziua când regele Christian I, fuse silit s-o cedeze ca zălog Scoției în 1472, neputând plăti zestrea fiicei sale, Margaret, căsătorită cu un rege scoţian. Peder Oxe spera ca, prin contele de Bothwell, Orkney să se realipească Danemarcei.

Bothwell fusese reţinut prizonier într-un turn; el avea permisiunea să corespondeze cu rudele şi prietenii săi din Scoția, iar de la regină care era şi ea prizonieră, primi mai multe scrisori.

Contele de Bothwell petrecu 5 ani în turn, şi în jurul lui se ţesură intrigi pentru a fi eliberat. În primul rând, regina Angliei, Elisabeta, îl dorea pe conte la Londra. Parlamentul scoţian ceru în câteva rânduri regelui danez predarea lui Bothwell, şi cum monarhul refuză, ambasadorul scoțian la Copenhaga pretinse ca ostaticul să-i fie predat lui. Parlamentul scoțian ordonase acestuia să-l execute pe Bothwell în curtea legațiunei scoțiene, la Copenhaga, şi să-i trimită apoi capul în Scoția. Și această cerere fu respinsă.

Numeroase fură încercările făcute pentru „eliberarea” lui Bothwell, dar toate rămaseră zadarnice, până în 1573, când contele fu mutat într-o altă închisoare, aflată pe insula Seeland. După 5 ani, extrem de nefericiți, petrecuți în închisoare, contele muri în ziua de 14 Aprilie 1578. În această închisoare, el a fost redus la o strâmtă încăpere, din vârful turnului şi nu i s-a mai permis să iasă la aer, iar mâncarea, care consta mai mult în pâine şi apă, îi era dată printr-o mică deschizătură prin uşă.

Deşi era un soldat brutal şi deloc frumos, Contele Bothwell făcea o profundă impresie asupra femeilor. Aventurile sale amoroase au fost foarte numeroase. Cu ani înainte, Ana Rusting, o aristocrată norvegiană, fugise cu el şi mai apoi se căsătorise, pentru a fi părăsită după puțin timp, în Olanda. Mai târziu, el se recăsători cu o scoțiană, de care se descotorosi, cu mult înainte de-a deveni soțul Mariei Stuart.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.