Medici şi alţi specialişti au rămas înmărmuriţi de forţa autonomă invizibilă din casa unei femei, pe nume Carla
În noiembrie 1980, medicilor de la Institutul din Freiburg li s-a atras atenţia asupra stării critice în care se afla o tânără gospodină de origine spaniolă pe nume Carla, ce locuia în oraşul Mulhouse din estul Franţei. Devenind ţinta unei activităţi tot mai însăpimântătoare din partea unor spirite ciudate, nefericita femeie se pomenise supusă unei serii de atacuri brutale culminând printr-o reţea de tăieturi adânci încrucişate care i-au apărut pe neaşteptate pe umeri şi pe coapse. Carla suferea de asemenea de senzaţia de a fi împunsă cu sălbăticie în pântece.
Deşi medicii francezi au crezut la început că rănile femeii erau produse de ea însăşi în cursul unor crize de isterie, profesorul Bender şi colegii săi s-au convins curând că fenomenul adus la cunoştinţa lor era real. În decembrie, membrii echipei de cercetare nu numai că au fost martorii apariţiei spontane a semnelor pe pielea Carlei, dar au văzut totodată cu ochii lor alte activităţi anormale. Ba mai mult, parapsihologii germani au descoperit că se umbla cu regularitate la echipamentul lor şi că filmele pe care le făceau erau distruse în mod misterios, într-unele încăperi din casă, în mijlocul nopţii, când instalaţia de încălzire era întreruptă şi când temperatura din exterior scăzuse sub douăzeci de grade Fahrenheit, termometrele au înregistrat o temperatură de optzeci de grade. Altă dată, acelaşi echipament modern reglat să controleze temperatura pe o durată de 72 de ore a indicat nu numai fluctuaţii enorme, ci şi apariţia pe hârtia înregistratorului a unor linii orizontale întrerupte care erau imposibil de redat în mod tehnic.
Deşi mai înainte fusese un adept convins al teoriei psihokineziei spontane recurente care consideră că manifestările spiritelor sunt rezultatul unor eliberări de energie psihică din mintea factorului uman aflat în centrul tulburărilor, profesorul Bender a ajuns să creadă că în locuinţa Cariei se instalase o forţă autonomă invizibilă. Prin urmare, împreună cu colegii săi, Bender a lăsat deoparte ideile sale paraştiinţifice preconcepute şi a încercat să ia legătura cu spiritul prin intermediul „rostogolirii sticlei” – o variantă a tehnicii planşetei de spiritism.
În curând s-a obţinut contactul cu entitatea, care s-a prezentat cu numele de „Henry“. Ulterior, aceasta s-a înfăţişat efectiv, de obicei sub forma unei apariţii ameninţătoare care când se vedea, când devenea invizibilă, intrând şi ieşind prin pereţi şi prin uşi închise. Din nefericire, identificarea fantomei n-a contribuit cu nimic la convingerea ei să plece. În aprilie 1981, Carla şi soţul ei Thierry au abandonat lupta şi s-au mutat în altă parte, lăsându-şi casa goală. Adică goală, cu excepţia oaspetelui lor nepoftit.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În noiembrie 1980, medicilor de la Institutul din Freiburg li s-a atras atenţia asupra stării critice în care se afla o tânără gospodină de origine spaniolă pe nume Carla, ce locuia în oraşul Mulhouse din estul Franţei. Devenind ţinta unei activităţi tot mai însăpimântătoare din partea unor spirite ciudate, nefericita femeie se pomenise supusă unei serii de atacuri brutale culminând printr-o reţea de tăieturi adânci încrucişate care i-au apărut pe neaşteptate pe umeri şi pe coapse. Carla suferea de asemenea de senzaţia de a fi împunsă cu sălbăticie în pântece.
