Bântuirea unei fantome

110

bantuireAceasta este povestea reală trăită de o femeie din Anglia a cărei casă, cumpărată de curând, era bântuită. Tânăra femeie locuia în acea casă împreună cu soţul ei şi cu cei doi copii mici.

O tânără familie, venită de curând într-un orăşel unde soţul obţinuse o slujbă nouă şi interesantă, a cumpărat o casă veche într-o zonă plină de verdeaţă. Casa era spaţioasă, în mare parte restaurată şi părea o oază de linişte în zonă comercială, având pistă pentru biciclete şi o curte spaţioasă cu eleşteu în spatele casei. Dar curând lucruri stranii aveau să se petreacă în acel loc minunat. Tânăra soţie era sceptică, deşi soţul ei încerca să o liniştească, spunându-i că ciudata entitate care se deplasa prin casă în ultimele săptămâni nu era altceva decât vântul care trânteşte oblonul sau câinele care face diverse zgomote pe podeaua de lemn.

Casa părea ideală pentru intrega familie până când femeia, care petrecea mai mult timp acasă, a început să observe şi să se îngrijoreze de unele mici ciudăţenii la care devenise martoră. Într-o zi, în timp ce schimba copilul, privirile i-au fost atrase de ceva şi, ridicându-şi ochii, a văzut ceva ce părea a fi glezna şi piciorul unui bărbat. El era încălţat în pantofi de tenis şi se plimba prin camera copiilor. Iniţial, femeia şi-a zis că este obosită.

Mai târziu, în aceeaşi zi, ea a simţit o prezenţă ciudată în dormitor, iar fotografia bunicii, pe care ea o ţinea de mult timp pe noptieră într-o ramă aurită, a fost întoarsă cu faţa în jos. Ea a simţit cum i se ridică părul pe ceafă, dar, din nou, s-a liniştit gândind că poate menajera a întors-o în timp ce făcea curat.

Două nopţi mai târziu femeia s-a trezit speriată când, la ora 3 dimineaţa, CD-player-ul din camera copiilor a început să cânte. A alergat într-un suflet şi a oprit aparatul, speriată să nu trezească copii, dar şi de ciudata întâmplare. Din fericire, aceştia dormeau profund.

După alte bubuituri şi zgomote care se auzeau nopţile şi numeroasele apariţii ale unei neguri ciudate, tânăra femeie chiar că s-a convins că, într-adevăr, casa era bântuită. Soţul ei nu era de acord cu ea, dar niciodată nu a luat în râs supărările ei, mai ales după ce fostul proprietar le-a spus că un bătrân ciudat a locuit şi murit în acesta casă. Tânăra femeie, bine sfătuită, a chemat un preot care a sfinţit casa camera cu camera.

Într-o noapte tânăra inspirată parcă de un înger păzitor s-a trezit, s-a aşezat pe pat şi s-a adresat fantomei: OK, destul. M-am săturat. Nu eşti deloc simpatic şi nu vei reuşi să ne alungi de aici. Aşa că, ieşi afară! Acum!

A mers, a spus ea, pentru că de atunci nici o arătare înspăimântătoare nu a mai apărut în casă, nici un zgomot ciudat nu i-a mai deranjat, iar lucrurile au rămas la locurile lor.

Ea a crezut că a învins. Binele a învins diavolul. Dar nu se ştie niciodată când poate reveni: poate de Halloween sau de Crăciun.