Un maior american ajunge la o concluzie năucitoare: farfuriile zburătoare vin de pe planeta Marte!

17 vizualizari

Maiorul american Donald Keyhoe s-a dedicat cercetării aprofundate a unor rapoarte secrete aflate în posesia Pentagonului, ajungând în anii ’60 la următoarea concluzie: „Farfuriile zburătoare vin de pe planeta Marte. Ele folosesc faţa nevăzută a Lunii, unde şi-au amplasat o bază (de alunizare şi de decolare), un loc unde să facă o „escală” în drumul lor de pe Marte pe Terra”.

După părerea maiorului Keyhoe, marţienii, care duc o viaţă destul de grea pe planeta lor aridă şi muribundă, sunt în căutarea unei lumi cu condiţii climatologice mai blânde. De aceea şi vin să exploreze Terra… Marţienii, este de părere maiorul Keyhoe, vor încerca să obţină acordul pământenilor pentru a se instala pe Terra. În cazul în care ne vom opune acestei imigrări masive… marţienii vor ocupa, pur şi simplu, Pământul.

În ziua de 8 decembrie 1951, pe Marte s-a produs un fenomen straniu, care ar putea acredita teza conform căreia pe această planetă s-ar afla fiinţe gânditoare. În ziua de 8 decembrie 1951, astronomul japonez Tsuneo Saheki, directorul secţiei de studii privind planeta Marte, din cadrul Oriental Astronomical Association din Osaka, efectua o observare a „planetei roşii”. Deodată, în regiunea Thitonius Lacus, a apărut un punct foarte strălucitor. Domnului Saheki nu-i venea să-şi creadă ochilor, dar întrucât fenomenul persista, astronomul s-a convins că, pe Marte, se petrecea ceva cu totul ieşit din comun. Punctul acela, de o strălucire puţin obişnuită, scânteia ca o stea fixă. Magnitudinea acelui punct a fost evaluată la 5 sau 6.
La ora 6.05, strălucirea punctului a început să slăbească în intensitate. La ora 6.10, punctul a început să se întunece, iar la ora 6.40 dispăruse complet.

„Punctul” acesta nu este un fenomen natural. Nu mai mult, de altfel, decât explozia de proporţii uriaşe înregistrată pe Marte (şi fotografiată) la acelaşi observator din Osaka, la începutul anului 1951. Un nor imens, cenuşiu s-a întins repede, acoperind o întindere de 1500 km. Ce anume provocase această explozie de proporţii colosale, de 100 de ori mai puternică decât o bombă atomică? Nu putea fi vorba de o cauză naturală. Fenomenul vulcanic marţian (dacă există) trebuie să fie de proporţii foarte reduse (aceasta însemnând uşoare fumegări sau dâre subţiri ca fumul de ţigară).

Foto: pixabay.com (Commons Creative – free)