Doctorul Peter Fenwick a efectuat un studiu timpuriu asupra experienţelor din apropierea morţii în 1987, împreună cu soţia sa, studiu care a stat la baza cărţii lor, „Adevărul dezvăluit în lumină”. Acesta a fost precedat de primul program de televiziune din Marea Britanie despre experienţele din apropierea morţii, în urma căruia au primit 2.000 de scrisori de la oameni care îşi povesteau propriile experienţe.
Ei au trimis un chestionar unui număr de 500 de persoane, care descriau ce păreau să fie „experienţe de bază din apropierea morţii” şi au primit 450 de răspunsuri. Acestea declarau experienţe similare. 66% avuseseră o experienţă de ieşire din corp, 76% se treziseră purtaţi într-un peisaj pastoral, 38% şi-au văzut prieteni şi rude decedate, 12% şi-au revăzut viaţa, 24% au ajuns la un fel de barieră, iar 72% au luat decizia de a reveni la viaţă. Doar 4% au avut experienţe infernale.
Nu a existat nicio relatare despre păianjeni, ţânţari, şerpi sau orice altceva care muşcă. Doar câteva persoane au relatat despre prezenţa unor animale în viaţa de după şi acestea erau câini. Mulţi dintre subiecţi au menţionat cântecul păsărilor şi o muzică paradisiacă, aşadar, se poate presupune, existau păsări în jur. În acelaşi timp, „cei decedaţi li se arătau, preoponderent, în floarea vârstei”.
Drumul printr-un tunel spre o grădină minunată, plină de flori, sau o lume paradisiacă este un tipar răspândit în cazul experienţelor din apropierea morţii din Occident. Tunelul pare să fie un aspect cultural, deoarece, în studiile din Japonia, subiecţii relatează că intră în peşteri sau traversează râuri (asemenea grecilor sau populaţiilor de vânători şi culegători) pentru a ajunge la lumea de dincolo.
Comentariile sunt închise.