Cel mai vechi caz de „experienţă din apropierea morţii” a fost găsit într-o carte rară din 1740! Să vedeţi ce explicaţie dă medicul pentru o asemenea experienţă…

Celebrul Dr.Moody a fost cel care a inventat termenul de „experienţe în apropierea morţii”, printr-o celebră carte scoasă în anii 1970. Dar, cea mai veche descriere medicală a fenomenului aparţine unui medic francez, în jurul anului 1740. Pierre–Jean du Monchaux, un medic militar din nordul Franței, a descris un caz de experiență din apropierea morţii, în cartea sa „Anecdotele medicinei.” Monchaux a speculat faptul că fluxul de sânge prea mult la creier ar putea explica sentimentele mistice pe care oamenii le raportează după ce revin la viaţă, scrie site-ul Livescience.com.

Descrierea a fost făcută recent de Dr. Phillippe Charlier, medic și arheolog, care este bine cunoscut în Franța pentru munca sa de medicină legală asupra rămăşiţelor personalităţilor istorice. Charlier a descoperit în mod neașteptat descrierea medicală într-o carte pe care a cumparat-o pentru 1 euro dintr-un magazin de antichităţi.

„Sunt interesat de istoria medicinei și de practicile medicale din trecut, mai ales de cea din secolul al 18-lea„, a declarat Charlier. „Cartea în sine nu a fost importantă în istoria medicinei, dar din punct de vedere al unui istoric, posibilitatea de a face diagnostic retrospectiv pe o astfel de carte reprezintă ceva destul de interesant.”

Spre surprinderea lui, Charlier a găsit o descriere modernă a unei experiențe în apropierea morţii. Cartea descrie cazul unui pacient, un farmacist din Paris, care a intrat temporar într-o stare de inconştienţă, apoi raportând faptul că a văzut o lumină atât de pură și de strălucitoare, încât a crezut că ea trebuia să fi avut o origine paradisiacă. Astăzi, o experiență din apropierea morţii este descrisă ca un eveniment psihologic profund, cu elemente transcendentale și mistice; oamenii care au avut parte de aşa ceva, au raportat senzaţii intense şi emoţionale, inclusiv emoții pozitive, simt ca și cum şi-au părăsit corpurile, că se duc printr-un tunel, că observă o lumină și că se întâlnesc cu persoanele decedate cunoscute.

Medicul din secolul al XVIII-lea, Monchaux, oferă o explicație opusă de cea oferită de medicina modernă cu privire la experienţele din apropierea morţii. El credea că pacienţii muribunzi, rămaşi cu puțin sânge în vene, în vasele sanguine din creierul lor le curgea sânge abundent, acest lucru dând naștere la senzațiile vii și puternice. Din contra, cercetătorii moderni cred că lipsa fluxului de sânge si de oxigen la creier provoacă anumite senzaţii asociate cu experienţe din apropierea morţii.

P.S. Eu cred însă că toţi se înşeală. Nu lipsa sângelui sau abundenţa sa creează acele senzaţii din apropierea morţii, şi asta pentru simplul fapt că în acele momente creierul nu mai are activitate electrică… aşadar nu mai funcţionează pentru a mai putea oferi senzaţii. Toate trăirile sunt autentice şi nu arată altceva decât existenţa corpurilor subtile, asociate trupului fizic. Aceste trupuri subtile noi nu le putem percepe în timpul vieţii, dar ele există după moarte şi putem duce o „viaţă” dincolo.