Concluzie şocantă a cercetătorilor de la Universitatea Rice: viaţa pe Pământ este de origine extraterestră! În trecut, Pământul s-a ciocnit cu o planetă… şi de acolo e originea vieţii!

Conform cercetătorilor de la Universitatea Rice, care au efectuat un studiu foarte interesant, Pământul a intrat în coliziune cu o altă planetă acum 4,4 miliarde de ani, dând naştere ulterior vieţii pe Terra.

Pentru ca o planetă să poată susține viața şi formele de viaţă, cum ar fi ființele umane, trebuie să existe carbon. Carbonul este unul din cele șase elemente care compun ADN-ul nostru și este al doilea element cel mai frecvent găsit în corpurile noastre. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care planeta noastră nu ar fi avut carbon, atunci nici formele de viață pe bază de carbon nu ar fi putut apărea.

Cercetătorii cred că Pământul, atunci când era tânăr, nu avea carbon în compoziţia sa. Atunci, Pământul a avut parte de o intensă activitate vulcanică, ceea ce înseamnă o căldură extremă. Dioxidul de carbon nu ar fi supraviețuit unei planete ca atare, deoarece căldura l-ar fi evaporat. Aşadar, cum a apărut carbonul pe Pământ? Acest lucru o demonstrează acest nou studiu.

Cercetătorii de la Universitatea Rice sugerează că o coliziune a Pământului cu o altă planetă, cum ar fi Mercur, ar fi livrat carbonul necesar vieții, numai după ce Pământul s-a răcit. Dacă acest lucru ar fi adevărat, s-ar explica modul în care a fost absorbit carbonul în miezul Pământului și modul în care a existat carbonul de pe suprafața Pământului după începutul răcirii planetei noastre.

Carbonul nu ar fi supraviețuit căldurii extreme în timpul nașterii planetei, deoarece s-ar fi evaporat și ar fi fost atras de învelişul metalic al miezului Pământului. În schimb, aşa cum s-a dovedit, carbonul se găseşte pe Pământ în principal în interiorul porțiunii de manta a planetei.

Aceasta nu este o idee nouă: o teorie mai veche spune că elementele chimice principale care au format viaţa pe Pământ au apărut ca urmare a impactului cu un meteorit. De exemplu, azotul, sulful și hidrogenul – toate au apărut pe Pământ după ce planeta s-a terminat de format. Aceste elemente volatile ar fi fost în stare să supraviețuiască pe Pământ, dacă acestea au fost depuse de meteoriți și comete timp milioane de ani, după ce căldura intensă s-a potolit și magma s-a răcit. Problema cu această ipoteză e dată de faptul că ea nu explică de ce asemenea elemente chimice se găsesc în mantaua pământului, şi, în plus, meteoriţii n-ar fi putut produce atâtea elemente chimice.

Aşadar, cercetătorii cred că aceste elemente se explică prin ciocnirea Pământului cu o planetă asemănătoare planetei Mercur, şi asta pentru că miezul planetei Mercur este bogat în siliciu şi sulf, la fel ca şi Pământul. În timpul studiului, cercetătorii au descoperit că acest carbon ar fi putut să rămână în mantaua Pământului și să nu fie absorbit de miezul de fier al Pământului, numai dacă cealaltă masă, în timpul coliziunii, a avut un aliaj de fier, care să fi fost bogat în siliciu sau sulf în nucleul său. Pentru ca acest lucru să se întâmple, Pământul ar fi trebuit să „mănânce” planeta mai mică; miezurile s-ar fi contopit. Acest lucru explică raportul carbon-sulf, care este abundent atât aici, pe Pământ, cât și pe Mercur și acesta este motivul pentru care cercetătorii cred că o coliziune într-adevăr s-a întâmplat în urmă cu 4,4 miliarde de ani.

P.S. Foarte interesantă teoria cu ciocnirea Pământului cu o altă planetă în trecut. Dacă se păstrează teoria evoluţionistă a vieţii (deşi, din punctul meu de vedere, ea e absurdă), asta înseamnă încă o dată că existenţa carbonului pe Terra a depins de ciocnirea cu cealaltă planetă; cum carbonul stă la baza vieţii, asta înseamnă clar că originea vieţii pe Pământ este una extraterestră.

Dar, iată încă un lucru interesant: în iunie 2010, scriam acest articol (Tiamat, marea planetă distrusă de Nibiru), în care vorbeam despre posibilitatea ca Pământul nostru să fi reprezentat în trecut fosta planetă Tiamat, dar care a fost distrusă de către Nibiru şi sateliţii săi, de aici rezultând Pământul şi Luna. Citez din articolul foarte interesant de acum 6 ani:

Zecharia Sitchin, în binecunoscuta sa lucrare “Cea de-a douăsprezecea planetă” susţine că, aşa cum ne-a învăţat civilizaţia sumeriană, Pământul ar fi de fapt planeta Tiamat din vechime, el fiind mult mai îndepărtat de Soare în vechime! Conform vechilor texte sumeriene, Tiamat a fost lovită de o altă planetă mai mare, mutând-o din orbita sa iniţială (situată între Marte şi Jupiter) în orbita iniţială a Pământului, creând Luna şi centura de asteroizi. Acestă planetă masivă se numeşte Marduk (sau Nibiru), şi, într-una din traversările sistemului nostru solar (odată la 3.600 de ani), a lovit planeta Tiamat pe care a mutat-o de pe orbita sa. Tot conform textelor sumeriene, Tiamat a fost lovit mai întâi de trei dintre sateliţii lui Nibiru, iar la final, însuşi Nibiru a lovit Tiamat-ul pe care l-a sfărâmat în două: o jumătate a devenit planeta Pământ, iar cealaltă jumătate a devenit centura de asteroizi care se găseşte în prezent între Marte şi Jupiter. După ce s-a desprins prima jumătate din Tiamat, aceasta a mai fost lovită de un mic satelit al lui Nibiru, aceasta catapultându-se într-o nouă orbită.

În concluzie, e posibil ca viaţa să fi venit de pe Nibiru…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.