Scriam în decembrie 2015 un articol despre viziunea unui cititor cu privire la Sfinxul din Bucegi (Povestea fantastică a unui cititor: el i-a văzut pe adevăraţii constructori ai Sfinxului din Bucegi, nişte giganţi care se rugau acestei stânci colosale!). Acolo, pe platoul Bucegilor, el ar fi vizualizat cine au fost adevăraţii constructori ai Sfinxului nostru, nişte giganţi care păreau că se roagă în mod ciudat. Astăzi, am mai primit un email de la un alt cititor (Dan), care îmi povesteşte că a avut şi el o experienţă ciudată cu Sfinxul din Bucegi! Iată, se pare că mai mulţi oameni simt ceva ciudat cu această „piatră sfântă”! Citez integral din emailul primit:
În urmă cu aproximativ o lună de zile un prieten, din Canada, mă invită să vizităm zona Babele şi Sfinxul. Nu mai fusesem de vreo 40 de ani la Sfinx şi simţeam o emoţie deosebită, ca şi când te duci în vizită la cineva drag.
Am ajuns şi am privit cu atenţie SFINXUL, dar, într-o fracţiune de secundă, parcă mă văd”ridicat” peste acest ANSAMBLU milenar, îl privesc prin alt ochi şi încep să vorbesc cam fără control şi mai mult îi explicam prietenului meu, care, culmea, este inginer geolog, cum a fost REALIZAT SFINXUL.
– Uite vezi cum este structurată Roca din care este făcut Sfinxul, parcă ar fi fost topită de ceva, de un aparat, de ceva cu care poţi să formezi orice contur sau formă… Uite şi cuşma de pe capul Sfinxului, este exact ca cea a dacilor de pe Columnă şi din picturi, vârful căciulii este lăsat să cadă într-o parte; uite scobitura perfectă a ochiului, parcă ar fi fost sfredelită, este perfect rotundă şi în profunzime şi nu săpată de ape, vânt sau ploi.
Prietenul meu rămâne şi el uluit de remarca mea şi spune:
– Da cam aşa pare.
După care îmi vine un gând. Ia să văd eu cum arată Sfinxul din faţă, întrucât prima fotografie, cea cunoscută de toată lumea, este din lateral stânga. Nu observ nimic; figura Sfinxului nu este conturată deloc din faţă. Şi îmi vine în gând: ia să merg în jurul lui, atât cât se poate… Aici rămân şocat de ceea ce observ din prima clipă. Îl chem pe prietenul meu şi îl rog să facă o fotografie din partea dreaptă, urechea dreaptă, a Sfinxului.
Prietenul fixează obiectivul pe zona pe care i-o indic şi îmi spune:
– Ce să văd? Nişte stânci.
Eu spun:
– Te rog priveşte prin aparat mai atent.
Când se uită, exclamă:
– Formidabil, nu pot să cred aşa ceva! Îmi tremură genunchii, cum este posibil…. Au trecut atâţia mii de ani şi nimeni nu a observat acest lucru…Dane, este uluitor, nu pot crede ochilor! Cum ai putut să vezi aşa ceva?
Ce este de observat acolo? Iată, dragii mei, ce am vizualizat eu în acele clipe magnifice pentru existenţa mea. Se observă perfect bustul unei femei, cei doi sâni sunt simetrici şi perfect egali, deci bustul unei femei, şi, făcând o prelungire imaginară a corpului, observ un loc gol în urechea dreaptă a Sfinxului. Cum spuneam, un loc gol unde, în modul cel mai sigur, se afla un Cap de femeie; eu am văzut-o chiar şi cu părul despletit. Deci, un TRUP DE FEMEIE, culcat pe umărul Sfinxului şi având capul sprijinit de Urechea dreaptă, unde acum, din cauza distrugerii intenţionate a chipului,zic eu, nu mai există decât o gaură.
Şi atunci m-am întrebat cum poate fi asta? Ce vrea să însemne? Despre ce mesaj este vorba? Instantaneu, după terminarea întrebărilor, mi-a venit în minte: Ce simplu! Cum de nu înţelegi? Bărbatul şi femeia, Adam şi Eva, protopărinţii noştri. Atunci au năvălit alte întrebări: Bine, dar cum vine asta aici în vârful munţilor? Nu poate fi oricum aşezat aici fară vreun rost; aici trebuie în mod sigur să fi fost un Ansamblu Arhitectonic Megalitic, întrucât nu are logică aşezarea unei perechi Divine undeva pe un vârf de munte. Atunci imediat am început să văd ce era şi există şi astăzi împrejurul aceste Megalitice Creaţii.
La o distanţă de 1 km se vede urma unei coline mai ridicate, care este dezgolită, având formă unei stânci de culoare deschisă, albă. Apoi, mai la stânga, tot la aceeaşi distanţă, o altă ridicătură, de data aceasta acoperită cu iarbă, muşchi; apoi, tot la stânga, o altă ridicătură. Practic, eu vedeam cum în jurul acestui Ansamblu Divin erau nişte coloane imense modelate care înconjură tot ansamblul Sfinxului pe mai mult de jumătate de cerc.
Am spus mecanic:
– Mircea, acest Sfinx al nostru a fost primul de pe această planetă; după aceea s-a construit şi cel din Egipt.
Dovada celor „văzute de mine” constă în cele două fotografii pe care cu toată dragostea vi le dăruiesc. Dacă veţi considera că ceva din ceea ce mie mi s-a relevat, având ca mărturie fotografia cu bustul FEMEII, este REAL, vă rog să-l faceţi cunoscut tuturor românilor. Rămâne la aprecierea dvs.
Lucrul care m-a şocat,şi mă cutremură şi acum este întrebarea obsesivă. Cum, domnule, din atâţia şi atâţia cercetători, arheologi, geologi, chiar specialişti în paleoastronautică etc., nu au văzut acest detaliu uluitor, şi eu, un ilustru anonim, l-am observat? Nu pot înţelege. În speranţa că veţi înţelege în mod corect descoperirea şi mărturisirea mea, vă las să vă bucuraţi de CEL MAI FRUMOS ŞI MINUNAT CADOU PE CARE BUNUL DUMNEZEU L-A LĂSAT POPORULUI ROMÂN ŞI UMANITĂŢII.