Stalin şi Hitler – nominalizaţi la premiul Nobel pentru pace!

Nobel a fost middle name al Îndrăznelii de când se acorda aceste premii. Uneori şi bizareria s-a înscris pe listele nominalizaţilor şi ale premiaţilor, de-a lungul anilor. În total, 777 de persoane şi 20 de organizaţii au primit Premii Nobel. Din 1901, aceste distincţii răsplătesc cele mai îndrăzneţe minţi din fizică, medicină, chimie, literatură, pace şi, din 1968, economie. Premiul se acordă sub forma unei medalii, a unei diplome şi a unei sume de bani stabilite în coroane suedeze (10 milioane de coroane suedeze, aproximativ 1,07 milioane de euro).

Născute din dinamita industriaşului suedez, nominalizările la Nobel au fost adesea explozibile şi provocatoare. Iosif Visarionovici Stalin, în calitate de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1922-1953), a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1945 şi 1948. Mahatma Gandhi, liderul-simbol al non-violenţei, părinte al Indiei moderne, nu a primit niciodată Nobelul pentru Pace, deşi a fost nominalizat de 12 ori, între 1937 şi 1948. În 1939, Adolf Hitler a fost nominalizat şi el la Premiul Nobel pentru Pace, în calitate de cancelar al Germaniei şi de lider al Partidului Naţional Socialist German. Doar că în anul 1939, Nobelul pentru Pace nu s-a acordat. Aşa cum nu s-a acordat nici până în 1943 inclusiv, din motive evidente, nici în 1948, 1955, 1956, 1966, 1967 şi nici în 1972.

Premiul Nobel l-au primit 34 de femei. O singură femeie, Marie Curie, a primit Nobelul de două ori, în 1903 pentru Fizică şi în 1911 pentru Chimie. În 1979, Nobelul pentru Pace i-a revenit Maicii Tereza, călugăriţa catolică născută în Macedonia din mamă albaneza şi tata aromân. Maica Tereza a întemeiat ordinul Misionarele Carităţii şi a fost beatificată în 2003.

Doi laureaţi ai Nobelului au refuzat premiul: Jean-Paul Sartre, distins în 1964 cu Premiul Nobel pentru Literatură, l-a refuzat, pentru că el refuza orice onoruri. Le Duc Tho a fost distins în 1973 cu Nobelul pentru Pace, împreună cu secretarul de stat al SUA Henry Kissinger, pentru negocierea acordului de pace în Vietnam. Le Duc Tho a spus atunci că nu se afla în poziţia de a accepta premiul, din cauza situaţiei reale din Vietnam.

Patru laureaţi ai Nobelului au fost obligaţi de autorităţile statelor lor să îl refuze. Este vorba despre trei germani cărora Adolf Hitler le-a interzis premiul, Richard Kuhn (Chimie, 1938), Adolf Butenandt (Chimie,1939) şi Gerhard Domagk (Medicină, 1939), ulterior ei putând să îşi primească medaliile şi diplomele, dar nu şi banii. Boris Pasternak, laureat cu Nobelul pentru Literatură în 1958, iniţial a acceptat premiul, dar apoi a fost forţat de autorităţile sovietice să îl refuze.

Clasa de fizică-chimie a lumii pare să-i aibă profesori emeriţi, abonaţi la Nobel, pe membrii familiei Curie: Marie Curie, Pierre Curie, Irene Joliot-Curie , Frederic Joliot. Altă familie laureată în duet, la Fizică: Niels Bohr în 1922 şi Aage N. Bohr în 1975, tată şi fiu. Multilaureate Nobel au fost şi organizaţiile Crucea Roşie, în 1917, 1944 şi 1963, precum şi Comisariatul Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, în 1954 şi 1981.

Cel mai tânăr premiat Nobel a fost Lawrence Bragg, care la 25 de ani a primit Nobelul pentru Fizică, în 1915. Cel mai vârstnic laureat Nobel – Leonid Hurwicz, cel care a primit Nobelul pentru Economie în 2007, la 90 de ani.

Premiile Nobel s-au instituit prin testamentul suedezului Alfred Nobel (1833 – 1896), savant şi om de afaceri, inventator al dinamitei, în formă sa modernă. Nobel a scris în 1895, în testamentul întocmit la Paris cu un an intainte de a muri, că doreşte ca averea lui să le fie oferită în fiecare an, sub formă de premii, celor care în anul precedent au adus cele mai mari servicii umanităţii. Când a murit, Alfred Nobel a lăsat în visteria fundaţiei care îi poartă numele 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala în prezent cu 1,5 miliarde de coroane, adică 154 de milioane de euro).

Alfred Nobel ridica poduri şi clădiri în Stockholm. Construcţiile l-au făcut pe Nobel să caute noi metode de sfarmare a pietrei şi aşa ajunge să modifice şi să îmbunătăţească formula dinamitei şi să experimenteze folosirea efectelor nitroglicerinei. Compania Nobel a construit prima fabrica ce producea nitroglicerină şi dinamită.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.