Specia necunoscută umanoidă „Yeti” sau „Omul-fiară” din Munţii Himalaya reprezintă „veriga-lipsă” de care vorbea Charles Darwin?

În primele luni ale anului 1921, o expediţie de alpinişti englezi încerca o ascensiune pe faţa nordică a Muntelui Everest când, ajungând la altitudinea de 6.000 de metri, au fost miraţi să vadă trei siluete mari, umblând pe două picioare pe întinderea de zăpadă de deasupra lor. Deşi era evident că trupurile nu erau omeneşti, o identificare mai precisă s-a dovedit imposibilă şi până să ajungă exploratorii la faţa locului, singurul lucru lăsat de misterioasele făpturi erau câteva urme imense pe zăpadă, asemănătoare cu paşii unor maimuţe.

Mai lungi şi apreciabil mai late decât cele făcute de bocancii de munte ai alpiniştilor, amprentele prezentau trei degete late şi un deget mare lateral. Una din urme a fost măsurată, constatându-se că avea o lăţime de 32 cm şi o lungime de 45 cm, deşi din cauza topirii rapide a zăpezii, dimensiunile amprentei originale n-au putut fi determinate cu deplină precizie. Uluit de apariţia vedeniilor şi de urmele lăsate de ele, conducătorul expediţiei, un ofiţer britanic, locotent-colonelul Charles Kenneth Howard Bury, a fost uimit când a aflat de la ghizii săi şerpaşi că misterioasele făpturi le erau binecunoscute localnicilor, care le numeau „Yeh-Teh”, sau „Omul-Fiară”, mai târziu cunoscându-se sub numele de „Yeti”.

Şerpaşii descriau animalele ca fiind în esenţă asemănătoare oamenilor, cu capete mari, ascuţite, braţe lungi care le atârnau până sub genunchi şi cu trupul acoperit de păr brun-roşcat. Creaturile trăiau retrase în grupuri, în preajma lizierei arborilor, şi numai rareori se aventurau în sus, în domeniile zăpezilor veşnice. Făpturi fundamental timide, aşa-numiţii Yeti erau consideraţi de nepalezi ca fiind de obicei nedăunători, deşi existaseră poveşti în care se spunea că ar fi prădat alimente din sate, atacând turmele de iaci şi uneori, în ocazii foarte rare, atacând oameni.

Ofiţerului britanic nu i-a trebuit mult timp ca să realizeze semnificaţia acestei descoperiri. Nu numai că respectivele făpturi erau în mod evident o specie necunoscută, dar, dacă descrierile ghizilor respectau realitatea, erau cu totul diferite de orice altă formă de viaţă cunoscută de zoologi.

Când locontenent-colonelul Charles Howard Bury s-a înapoiat din munţii Himalaia pentru a le relata ziariştilor amănunte despre cele văzute de el, a trezit exact interesul la care se aşteptase. Într-un interval de câteva luni, veştile despre „îngrozitorul om al zăpezilor” se răspândiseră în întreaga lume şi legenda omului-fiară nepalez era pretutindeni pe buzele cititorilor de ziare. Zoologii au negat posibilitatea ca o rasă necunoscută de monştri asemănători oamenilor ar putea să trăiască neştiută de nimeni într-una din cele mai îndepărtate zone ale planetei.

Deşi în teoria evoluţiei speciilor Charles Darwin acceptase posibilitatea ca o „verigă lipsă” să mai existe undeva în uriaşii munţi necartografiaţi ai Asiei Centrale sovietice, puţini îi luaseră în serios ipoteza. Şi deoarece se credea în general că toate animalele mai mari din lume fuseseră găsite şi catalogate, părea incredibil ca o creatură atât de remarcabilă să fi rămas nedescoperită vreme atât de îndelungată.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.