V-aţi trezit vreodată în mijlocul nopţii, în timp ce dormeaţi, având senzaţia că nu puteţi mişca nimic (nici măcar ochii), deşi sunteţi total conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul vostru? Aceasta este o stare atunci când aveţi o impresie de paralizie în timpul somnului. Ea poartă numele de “Sindromul Baba Cloanţa”, ce apare atunci când creierul se află într-o stare tranzitorie între somnul adânc (cu vise, cunoscut ca şi somnul REM) şi starea de veghe. În timpul stării de somn REM, creierul opreşte o mare parte din masa musculară, aşa că temporar suntem paralizaţi (citiţi mai multe în acest articol: “Sindromul Baba Cloanţa” sau cum te atacă demonii atunci când încă nu te-ai trezit din somn”). Se pare că în timpul sindromului Baba Cloanţa, oamenii văd tot felul de figuri “blurate”, spectre ciudate, sunete bizare etc.
Oamenii de ştiinţă cred că în timpul în care experimentaţi “sindromul Baba Cloanţa”, creierul încă doarme şi produce, prin puterea imaginaţiei, tot felul de figuri spectrale extrem de ciudate, ce par a fi nişte fantome. Cei din domeniul paranormalului nu sunt însă de acord cu explicaţia ştiinţifică privind paralizia din somn. Ei cred că la originea sindromului s-ar afla un demon care locuieşte în “lumea umbrelor”, între starea de veghe şi cea de somn, şi atunci când simte că cineva este pe jumătate adormit/treaz, el va ataca din întuneric şi va îngrozi mintea victimei, care o va interpreta ca semănând cu Baba Cloanţa…
Psihologului David J. Hufford i se datorează o evaluare mai obiectivă şi mai echilibrată a paraliziei somnului. Într-una din lucrările sale, Hufford afirmă că paralizia somnului nu se reduce doar la nişte himere create de un creier tulburat, care-i joacă feste celui care doarme. David Hufford a fost uimit de caracterul constant al halucinaţiilor care apar în timpul fenomenului paraliziei somnului, şi – în particular – de agresiunile din partea „Babei Cloanţe”.
Conform opiniei lui, cel mai curios lucru este că aceste agresiuni sunt semnalate de oameni normali şi sănătoşi, din lumea întreagă. Deseori este vorba despre persoane care nu au avut niciun contact cu tradiţiile populare legate de acest fenomen şi care neagă orice credinţă în paranormal, chiar şi orice interes pentru acest gen de lucruri.
Hufford a tras următoarea concluzie: oamenii de ştiinţă încă nu au început să îşi pună adevăratele întrebări cu privire la acest domeniu, în prezent ei fiind preocupaţi doar de analiza proceselor psihologice care par să provoace paralizia somnului. Se pare că există o explicaţie – ce-i drept, destul de bizară – pentru aceste experienţe stranii şi înfricoşătoare: fenomenul este datorat existenţei unei alte dimensiuni, la care se ajunge doar prin intermediul inconştientului, o dimensiune la fel de reală pentru cei ce o experimentează, ca şi lumea exterioară. Dar atâta timp cât acest fenomen nu este studiat cu seriozitate, nu-l vom putea înţelege pe deplin!
