Şi totuşi s-ar părea că fantomele există…

Fantomele reprezintă un fenomen inexplicabil foarte complex ce poate fi clasificat în funcţie de diferitele întâmplări cărora le-au dat naştere. Majoritatea fantomelor se prezintă sub forma unor oameni obişnuiţi care apar în locuri ciudate şi de obicei la diferite ore din noapte. Alteori se întâmplă ca fantomele să schimbe împrejurările ce le favorizează prezenţa, dând impresia unei alunecări în timp. În acest caz ce se întâmplă cu martorii evenimentelor bizare despre care vă vom poveşti în cele ce urmează? Oare ei şi fantomele pe care le văd transcend inconştient limitele spaţiale şi temporale, călătorind dintr-o dimensiune în altă sau pur şi simplu nu există fantome decât în imaginaţia noastră? E o întrebare ce nu poate avea un singur răspuns. De aceea în nenumărate rânduri pasionaţii s-au lansat în diverse teorii, care mai de care mai veridice sau mai amuzante.

Joan Forman, scriitoare şi vânător de fantome, a cules multe date cu privire la fantomele ce traversează dimensiunile. Cercetările sale nu s-au limitat la o anumită zonă din Anglia, ci au inclus informaţii din toată Marea Britanie. Observaţiile sale referitoare la fenomenul fantomatic au fost publicate în lucrarea Măştile timpului. Iată un exemplu.

Fantome la un pahar de gin

Martorul unei astfel de întâmplări este John D. Mcnish, paznic la Byward Tower din Londra. Într-o noapte el a observat în turn un grup de şase oameni cu jobenuri şi frac ce stăteau în jurul şemineului, trăgând din pipă şi discutând. Păreau veniţi dintr-o epocă mai veche cu zeci de ani. Peste tot predomina un miros greu de mucegai. Camera părea alterată. Paznicului nu-i venea să creadă. Sperând să fie doar o iluzie a ieşit val vârtej din cameră. După câteva secunde s-a reîntors. A găsit totul în ordine; camera era goală şi nici urmă nici de gentlemani, nici de mirosul de putreziciune.

Spiritele ademenesc

Interesul lui Joan Forman a condus-o pe scriitoare la Haddon Hall, în Derbyshire, unde a fost martoră unei întâmplări bizare. Pe când se afla în curtea de la Haddon Hall, admirând arhitectura extraordinară a construcţiei, ea a văzut un grup de patru copii ce se jucau undeva pe scări. Dintre aceştia o fetiţă de 9 ani i-a atras atenţia în mod deosebit. Avea părul lung, şaten deschis, era îmbrăcată într-o rochie din mătase verde cu guler alb, iar pe cap purta o pălăriuţa albă. În acele clipe scriitoarea era pur şi simplu captivata de copiii care se jucau în grădină şi totuşi conştientă de faptul că deşi priveşte  ceva ireal, în faţa ei se desfăşoară o acţiune pe deplin reală. Forman, decisă fiind să descopere identitatea fetiţei, a intrat în Haddon Hall, privind cu luare aminte la portretele prăfuite, agăţate pe pereţii încăperii. În mijlocul acelor reprezentări ancestrale, ea a recunoscut într-unul  dintre tablouri, în Lady Grace Manners, pe fetiţa ce se juca mai devreme afară. Numai că Lady Manners murise în urmă cu ceva ani buni, cam prin 1640.

Undiţă şi momeala

În urma acestei experienţe, Joan Forman a elaborat teoria factorului trăgaci prin care fantomele îi atrag pe oameni pentru a deveni martori la activităţile lor. Factorul trăgaci acţionează ca o momeală aruncată unei persoane care este interesată de ceea ce se petrece în jurul său, dar nu e îndeajuns de concentrată asupra unui punct din acea realitate. Este momentul în care, respectând nişte coordonate spaţiale şi temporale precise, martorul alunecă fără să ştie într-o altă dimensiune.

Vrăjitoarea din castel

Alice Pollock a fost martoră unui caz clasic de alunecare în timp, pe când se afla la Leeds Castle, în Kent. Aşteptând să experimenteze evenimente dintr-un alt timp, Alice atingea diferite obiecte din camera lui Henry al VIII-lea, încercând să creeze o conexiune între ea şi epoca regelui. După o perioadă înfăţişarea camerei s-a schimbat brusc. Mobilierul modern şi confortabil, dispăruse ca prin minune, precum şi covorul. Focul ce ardea în şemineu s-a stins. Aerul devenise rece şi greu. De-a lungul şi de-a latul camerei se plimba o femeie îmbrăcată cu o rochie lungă, albă, având expresia feţei foarte concentrată. După numai câteva momente însă aspectul camerei a revenit la normal de parcă nimic ne se modificase. În urma cercetărilor istorice făcute, s-a descoperit că acea cameră fusese temniţă reginei Ioana de Navarre, mamă vitregă a lui Henry al V-lea, care fusese acuzată de vrăjitorie de către soţul ei şi arsă pe rug.

Tânăra din anii ’40

Un caz recent a avut loc în 1996 pe Bold Street din Liverpool. Frank îşi făcea cumpărăturile împreună cu soţia în centrul oraşului într-o după-amiază de sâmbătă. Lăsându-şi soţia să caute cărţi de poveşti pentru cei mici, Frank a mers la magazinul de CD-uri alăturat. La un moment dat a auzit un sunet de trompetă. Uitându-se speriat în jur, Frank şi-a dat seama că se afla în mijlocul străzii. S-a îndreptat din nou spre magazinul în care se afla cu câteva clipe mai înainte. Numai că acum vitrină era cu totul schimbată, prezentând în loc de cărţi articole de marochinărie. Pe strada oamenii erau îmbrăcaţi după moda anilor ’40. O tânără s-a apropiat de el şi l-a luat de braţ, şoptindu-i că parţial sunt încă în anii ’90. Imediat ce au intrat în magazin, interiorul s-a schimbat, revenind la aspectul din 1996. Frank a întrebat-o pe tânăra ce s-a întâmplat. Ea i-a zâmbit, spunându-i că e normal să poţi vedea pentru o clipă cum erau lucrurile în urmă cu zeci de ani. Întâmplarea ridică numeroase semne de întrebare. Oare şoferul care era să-l accidenteze pe Frank l-a văzut că pe un concetăţean sau ca pe o fantomă apărută în mijocul drumului din senin? Sau măcar vânzătorii au observat cât de ciudat era comportamentul lui?

Sunt două posibilităţi de a călători în timp

Alunecările în timp se pot produce în două moduri. Fie prin reîncarnarea unei persoane ce recunoaşte locurile pe care le vizitează în viaţa prezentă, fie când martorul este ademenit. Alunecare în timp are loc fără să-ţi dai seama. Doar pentru o fracţiune de secundă şi într-un moment bine determinat. Atunci informaţia transmisă de creier se opreşte şi când revine martorul conştientizează ceva ce a memorat dintr-un timp trecut.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.