Există oare destin? Există vreo predestinare sau voinţă divină? Povestea incredibilă a 5 naufragii, a unei mame şi a fiului ei pierdut

3.791 vizualizari

Există oare destin? Există vreo predestinare sau voinţă divină? Nu ne mai putem îndoi de aceasta citind relatarea următoare:

În 1829, goeleta Mermaid a fost surprinsă de o furtună îngrozitoare în largul coastelor australiene; lovindu-se de recifurile de corali s-a scufundat în câteva minute. Toţi marinarii şi pasagerii au scăpat cu viaţă, datorită faptului că plaja se afla foarte aproape.

După două zile, vasul cu trei catarge Swiftsure a observat semnele lor şi i-a îmbarcat pe toţi în ideea de a-i transporta în cel mai apropiat port. 5 zile mai târziu, un puternic curent submarin nesemnalat pe hărţile de navigaţie, a aruncat acest velier pe coasta continentului. Din nou n-a fost nicio victimă, dar vasul a fost distrus iremediabil. La câteva ore de la acest naufragiu, goeleta Gouverneur Ready le-a observat semnalele de SOS, a aruncat ancora şi i-a transportat pe toţi la bord.

La mai puţin de şase ore după această salvare, la bordul goeletei a izbucnit din senin un incendiu mistuitor. Oamenii s-au luptat cu flăcările în van si în final au fost forţaţi să abandoneze vasul. Destul de departe de coastă, în afara rutelor obişnuite de navigaţie, înghesuiţi în bărcile de salvare, naufragiaţii începuseră deja să dispere, când, Providenţa divină le-a scos în cale vasul Cornet – care datorită vremii proaste rătăcise puţin drumul.

Când oamenii care trecuseră prin trei naufragii succesive si-au relatat extraordinara lor poveste, marinarii de pe Cornet, superstiţioşi, s-au întrebat care este oare cel pe care marea îl vrea cu tot dinadinsul şi cum se va împlini această superstiţie. N-au trebuit să aştepte decât trei zile. Într-a patra, furtuna a reînceput cu o şi mai mare violenţă. Catargul cel mare al lui Cornet s-a frânt în două şi vasul a căpatat o spărtură foarte mare într-o parte. Se scufundau din nou! Echipajul furios a îmbarcat în unica şalupă a vasului supravieţuitorii celorlalte naufragii, iar ei s-au refugiat pe o pluta improvizată din puntea cea mare a lui Cornet.

Atât şalupa cât şi pluta au plutit în derivă o noapte si o zi, pe o mare plină de rechini ameninţători. Graţia divină s-a manifestat din nou; toată lumea, fără nicio excepţie, a fost salvată de un alt vapor, Jupiter. Două zile mai târziu, datorită unei neatenţii, Jupiter s-a lovit de o stâncă submarină aflată în apropiere de suprafaţă şi a început să se scufunde, „din fericire” sub privirile pachebotului City of Leeds care făcea cursa Londra – Australia.

Au fost salvaţi astfel aproape o sută de oameni din cinci vase! Toate persoanele erau sănătoase şi medicul de la bord nu a avut niciun caz mai deosebit de rezolvat. Singura problemă gravă a o avea cu o pasageră chiar de pe vasul britanic – o doamnă în vârstă care plecase către Australia în speranţa de a-şi regăsi fiul dispărut de acasă de mai bine de zece ani. Bătrâna doamnă era foarte bolnavă şi şi-a dat seama că nu are şanse de supravieţuire; în delirul său, ea îşi striga mereu fiul. Sperând să-şi îndulcească ultimele clipe, medicul a căutat la bord un tânăr care să semene, măcar ca vârstă şi alură, cu fiul acesteia, pe care ea i-l descrisese de nenumărate ori, de-a lungul traversării oceanului.

Medicul a găsit această asemănare în persoana unui tânăr naufragiat chiar de pe primul vas Mermaid, care a acceptat imediat propunerea de a o vedea pe bătrână. Medicul a continuat: – Iată ce aveţi de făcut. Trebuie să spuneţi că sunteţi fiul doamnei Sarah Richeley, din Yorkshire şi… Dar nu a mai avut cu cine vorbi, deoarece tânărul aproape leşinase. El se numea Peter Richeley şi bătrâna doamnă era chiar mama lui!

Trebuie să mai adăugăm că femeia s-a înzdrăvenit nesperat de repede în urma întâlnirii cu fiul său. Fără să vrea, medicul a găsit singurul remediu care mai putea s-o salveze!

Oare o banală coincidenţă l-a adus pe Peter, după 5 naufragii, la bordul vasului la care se afla mama sa bolnavă?