Strania poveste a două verişoare: dovada că moartea este un eveniment pe care-l putem prevedea cu câteva zile înainte! Dacă am şti să citim semnele…

6.979 vizualizari

poveste ciudataAlberta era o fată extrem de arogantă şi fiţoasă. Lucra la o bancă din provincie, se îmbrăca provocator, se accesoriza ca nimeni alta, şi, de aceea, atrăgea privirile multor bărbaţi. Mulţi ar fi vrut s-o aibă măcar o clipă, dar ea nu era disponibilă. Avea o verişoară, Elvira, la care apela doar când avea nevoie de ea. Elvira era o tânără doctoriţă urgentistă şi lucra la un spital din acelaşi oraş în care locuia şi Alberta. Elvira era opusul Albertei: era modestă, cu mult bun simţ, dar nesociabilă.

Alberta, fiţoasa, se întâlnea cu Elvira, doctoriţa extrem de rar: cel mult o dată pe an. Fiţoasa apelase la Elvira anul trecut, atunci când tatălui ei, Marin, i se făcuse rău. Îl duse la spital, acolo unde lucra Elvira… după câteva zile de tratament, tatăl Albertei reuşise să se facă din nou bine. Dar, zilele trecute s-a întâmpla ceva şocant.

Totul a început luni, când doctoriţa primise un telefon de la verişoara ei, fiţoasa… nu mai auzise de ea de multă vreme! „N-ai vrea să treci pe la mine pe la bancă? Aş vrea să vorbim ceva şi să-ţi fac o ofertă”. Elvira, cum nu putea să refuze, i-a spus „da” verişoarei sale, dar cu jumătate de gură. Chiar în aceeaşi zi, chiar luni, cele două se întâlniră la bancă. Alberta, fiţoasa, dorea să-i promoveze verişoarei sale un card, un nou produs bancar. La sfârşitul întâlnirii, doctoriţa o întrebă pe verişoara sa: „Dar tatăl tău, cum se mai simte?” Alberta răspunse neconvingătoare: „E bine…”

Iar joi, peste 3 zile, se întâmplă nenorocirea. Dimineaţa, doctoriţa se afla acasă, fiind ziua ei liberă. Dar primi un telefon de la verişoara sa: „Te rog mult, vino repede la spital, că tatălui meu îi este foarte rău!” Elvira, fiind o fată sufletistă, nu stă mult pe gânduri şi ajunse la spital. Acolo, îl găsise deja pe unchiul său, tatăl Albertei, în camera de resuscitare. Făcuse infarct cardiac şi încerca să fie readus la viaţă. Alberta, dintr-o fată fiţoasă, s-a transformat într-o fiinţă vrednică de milă, cu ochii în lacrimi. Aproape în genunchi, se rugă la verişoara sa: „Te rog, Elvira, fă ceva! Adu-l pe tatăl meu la viaţă!” Doctoriţa şi colegii ei medici, din păcate, nu au mai putut face nimic. Tatăl Albertei muri.

Întrebarea care se pune, însă, e următoarea: oare tatăl Albertei ştia, în subconştient, că va muri cu ceva timp în urmă? Oare i-a transmis acest lucru, inconştient, prin telepatie, fiicei sale? Oare fiica sa a perceput la fel, în subconştient, acest mesaj de moarte inevitabilă a tatălui său şi a chemat-o cu 3 zile înainte pe verişoara sa, deşi în conştient avea un alt obiectiv al vizitei? Oare a cerut Alberta, luni, ajutorul inconştient al Elvirei de a-l salva pe tatălui ei? Este moartea un incident sau un eveniment ce nu poate fi evitat la un anumit moment? Există nişte semne care ar trebui să ştim în a le citi?

P.S. Povestea de mai sus este una autentică, la care am fost martor, desi am schimbat unele date pentru protecţia personajelor.