Sir John Hill (1716—1775) i-a jucat Academiei din Londra o farsă răutăcioasă. După ce a asaltat în zadar societatea ştiinţifică, iar aceasta nu l-a primit ca membru, s-a răzbunat. Într-o zi, secretarul de la Royal Society a primit o scrisoare senzaţională, citită imediat în prima şedinţă. Fusese trimisă de către un medic din provincie şi relata despre vindecarea miraculoasă obţinută cu ajutorul unei soluţii de smoala. Un marinar şi-a rupt piciorul; medicul a potrivit părţile rupte, le-a uns eu smoală, le-a bandajai şi, după câteva zile, ele s-au sudat perfect. Marinarul umblă de parcă niciodată n-ar fi suferit vreun accident.
Pe vremea aceea, se vorbea mult despre puterea terapeutică a smoalei; se spuneau minuni mai ales despre smoala ce s-ar fi găsit în mumiile egiptene. Savanţilor cazul le veni la îndemână, constituind o nouă dovadă în sprijinul propriilor lor teorii. S-au găsit şi sceptici; aceştia au opinat că piciorul marinarului nu putea să fi fost complet rupt. Medicul din provincie exagerează probabil, iar vindecarea trebuie că n-a fost chiar aşa de rapidă.
Nici nu s-a răcit discuţia şi medicul din provincie s-a prezentat din nou. „În scrisoarea mea anterioară – scria el – am omis ceva. Am uitat să scriu că piciorul rupt al marinarului era de lemn”.











