Enigma bolii Alzheimer a fost dezlegată? S-ar părea că o bacterie e vinovată pentru sute de milioane de pacienţi cu demenţă…
Demența e veche de când lumea. Medicii greci și romani din antichitate o recunoșteau, deși în acel moment era considerată ca fiind parte naturală a îmbătrânirii. Această atitudine a durat mult timp. „Boala Alzheimer” a fost descoperită ca şi patologie în 1906, de către un doctor pe nume Alois Alzheimer. Deși multe resurse au fost investite în înțelegerea bolii, încă nu știm ce o cauzează sau cum s-o vindecăm.
Astăzi, zeci de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu această tulburare neurodegenerativă. Până în 2050, acest număr ar putea creşte de câteva ori. În lume, se cheltuie anual sute de miliarde de dolari pentru diagnosticul şi tratamentul bolii Alzheimer. Dacă se continuă trendul, până la mijlocul secolului XXI, boala ar putea „topi” trilioane de dolari. Aşadar, eforturile de cercetare privind această boală au crescut dramatic in ultimii ani. Dar, ce s-a găsit până acum?
Știm că plăcile de proteine beta-amiloide se acumulează în creier și încep să inhibe funcționarea sa corectă. Cu cât se acumulează mai multe plăci, cu atât o persoană începe să piardă mai multe facultăți mentale, cum ar fi pierderile de memorie, dar şi capacitatea de a planifica, de a conduce, de a găti, de a face baie, de a se îmbrăca singur și chiar capacitatea de a vorbi. Aceste globule sunt ajutate de proteina tau, care blochează substanțele nutritive ce trec prin pereții celulari ai neuronilor, înfometându-i. Dar, acumularea plăcilor de proteine beta-amiloide este considerată ca fiind principalul motor al bolii.
Totuşi, în ultimii 40 de ani, câţiva cercetători au luat în calcul posibilitatea ca un agent patogen să se afle în spatele bolii Alzheimer. Din anii ’90, doar câteva laboratoare din SUA au cercetat diferiți agenți patogeni care ar putea fi asociate cu boala. Şi asta pentru că puțini microbi pot traversa bariera hemato-encefalică – o margine de protecție specială, care blochează agenţii patogeni nocivi în a intra în creier.
În 2011, Judith Miklosy și cercetătorii de la Centrul Internațional de Cercetare Alzheimer au descoperit dovezi ale prezenţei spirochetelor – bacterii care poate traversa bariera hemato-encefalică în creierul pacienților bolnavi de Alzheimer. Spirochetele reprezintă un tip de bacterii responsabile pentru sifilis și boala Lyme putând provoca, de asemenea, tot felul de probleme neurologice, dacă asemenea afecţiuni sunt lăsate ca netratate, pe termen lung.
În lucrarea lui Miklosy, Borrelia burgdorferi – o specie de bacterie spirochetă care provoacă boala Lyme, a fost identificată în 451 din cele 495 de creiere examinate, care erau afectate de Alzheimer. Profesorul de dermatologie Herbert Allen, de la Universitatea Drexel a sugerat că, dacă boala Alzheimer este într-adevăr o boală infecțioasă, atunci un biofilm (o colonie bacteriană care se adună pentru a respinge atacul sistemului imunitar), ar putea fi considerat ca fiind dovadă prezenței unei bacterii care cauzează Alzheimer. Dar, coloniile bacteriene au fost găsite în creierul afectat de Alzheimer. Prin urmare, creșterea plăcilor de proteine beta-amiloide ar putea fi o dovadă a prezenţei unui răspuns imunitar. Persoana ar putea fi infectată cu un anumit tip de bacterie spirochetă, cu ani sau chiar decenii mai devreme, dar care se află în stare latentă, până la momentul în care se activează. Acest lucru se întâmplă cu sifilisul și, uneori, cu boala Lyme.
O constatare interesantă este aceea că neurochirurgii care efectuează proceduri asupra celor care suferă de afecțiuni neurodegenerative sunt mult mai susceptibili în a deveni victime ale bolii Alzheimer. O societate a neurochirurgilor a constatat ca membrii lor au de şase ori mai multe şanse de a muri de Alzheimer decât de orice altă boală. Totuşi, asociaţia nu consideră că boala Alzheimer ar fi transmisibilă.
În zilele noastre, doi cercetători (Robert Moir şi Rudolph Tanzi) de la Harvard au analizat posibilitatea ca boala Alzheimer să provină dintr-o colonie de bacterii din creier. Ei conduc „Proiectul microbiologic al creierului”, pentru a afla ce bacterii pot fi găsite în creier și care sunt prietenoase și care nu. Într-un studiu din 2010, cei doi au demonstrat că placa de proteine beta-amiloide ar fi, de fapt, o peptidă antimicrobiană.
Dacă o infecție se dovedește a fi sursa bolii Alzheimer, atunci ar trebui să fim capabili să o recunoaștem cu ușurință și să o rezolvăm înainte de a avea loc orice leziune neurologică, ceea ce ar însemna sfârșitul bolii Alzheimer.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie):bigthink.com
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Demența e veche de când lumea. Medicii greci și romani din antichitate o recunoșteau, deși în acel moment era considerată ca fiind parte naturală a îmbătrânirii. Această atitudine a durat mult timp. „Boala Alzheimer” a fost descoperită ca şi patologie în 1906, de către un doctor pe nume Alois Alzheimer. Deși multe resurse au fost investite în înțelegerea bolii, încă nu știm ce o cauzează sau cum s-o vindecăm.
