Împăraţi, papi şi regi au ars milioane de cărţi, suluri şi manuscrise preţioase, astfel încât noi să nu ştim adevărata istorie a omenirii! Ce păcat!

6
8

manuscrise arseR.Charroux în cartea sa „Stăpânii lumii” scria următoarele: „Ar fi fost mai puțin dificil să reconstituim istoria necunoscută a omenirii dacă egiptenii, grecii și evreii nu ar fi relatat evenimentele în fabule și dacă primii catolici nu ar fi distrus documente străine de doctrinele lor”. Nimic mai adevărat. Poate că din această cauză istoria omenirii e plină de necunoscute şi asta pentru că cele mai multe din cărţi şi documente istorice au fost distruse de-a lungul timpului.

Un împărat chinez distruge multe din cărţile istorice şi ştiinţifice

Vom începe cu Shi Huang-ti (c.259-c.210 î.Hr.), care a fost primul împărat al dinastiei Ch’in și fondatorul primului imperiu chinez care a unificat întreaga țară. Shi Huang-ti a dezvoltat un guvern central puternic și o armată puternică. El a menținut stabilitatea prin frică şi control strict asupra vieții oamenilor. Unul dintre cei mai mari dușmani ai împăratului erau învățăturile filozofice și etice ale lui Confucius – „Maestrul Kung” (551-479 î.Hr.). Shi Huang-ti nu a fost de acord cu învățăturile lui Confucius. Astfel, el a distrus şi a ars toate lucrările ştiinţifice, istorice, de artă şi muzică.

Arderea Cărţilor Sibilice

Un număr mare de cărți profetice antice au fost arse în antichitate. Printre ele se numără Cărţile Sibilice ale preoților zeului Apollo, unul dintre cei 12 zei care au fost veneraţi de către vechii romani. Probabil scrise pe frunze de palmier, cărțile au rămas în custodia statului și sub control strict. Publicului nu i s-a permis să le inspecteze. Cărţile Sibilice au fost consultate de romani pentru mai mult de o mie de ani, fiind păstrate la baza statuii lui Apollo, în templul lui Jupiter Capitolinus. Ele erau păzite de 10-15 soldaţi, în fiecare zi și noapte.

Dar, cineva a decis să distrugă aceste lucrări neprețuite și a reușit s-o facă. Cărţile Sibilice au pierit în arderea templului ce a avut loc pe 6 iulie 83 î.Hr. Doar fragmente din ele au mai supraviețuit. Cărţile Sibilice au fost în mod deliberat distruse.

Sute de mii de volume arse în bibliotecile antice

Papirusurile bibliotecii egiptene a Templului lui Ptah din Memphis au fost pierdute total, probabil datorită distrugerii clădirii. Aceeași soartă au suferit 200.000 de volume din biblioteca Pergam din Asia Mică. Orașul Cartagina, distrus de romani în în incendiu în 146 î.Hr., se spune că a posedat o bibliotecă de jumătate de milion de volume.

Dar arderea bibliotecii din Alexandria în războiul purtat de Iulius Cezar este considerată a fi cea mai mare pierdere din istoria omenirii. Au fost complet distruse de foc 700.000 de suluri considerate a constitui cea mai mare colecție de cărți din antichitate. Totuşi, o bună parte din blibliotecă a mai reuşit să supravieţuiască timp de  700 de ani, până când Omar, al doilea calif al islamului, a decis să folosească sulurile preţioase ale bibliotecii pentru a încălzi baia orașului, în anul 640 d.Hr.

Cărţi arse de regi, papi şi împăraţi

Cărţile, sulurile și manuscrisele au fost vânate permanent de autorităţi. Inchiziția Evului Mediu a redus şi mai mult numărul de manuscrise antice, dar şi împăraţii au făcut acelaşi lucru. Leo Isaurianul (c. 680-740), un împărat bizantin, nu doar că a interzis venerarea icoanelor, dar a și ars trei sute de mii de manuscrise din Bizanț.

Celebrul Charlemagne, mare împărat al Sfântului Imperiu Roman a ordonat distrugerea tuturor cărţilor care făceau referire la riturile păgâne ancestrale.

Papa Grigorie I, papă la sfârşitul secolului al VI-lea, a ordonat ca toate lucrările unor autori ca Cicero, Titus Livius, precum și mulţi alţii, să fie arse pentru simplul motiv că tinerii trebuie să citească doar scripturile creștine.

Împărat roman Diocletian (AD 240 – 311 d.Hr.) a ars în anul 296 bibliotecile cu documente preţioase de la egipteni și greci. Un alt împărat roman, Augustus (27 î.Hr.-14 CE) a ordonat ca numai puţin de 2.000 de cărți să fie arse pentru că sunt „superstiţioase”.

Datorită unor asemenea personaje istorice, astăzi omenirea nu poate şti multe din secretele vechi ale istoriei…