Sindromul cadavrului ambulant sau cum unii oameni cred că sunt morţi, deşi trăiesc
Sindromul Cotard este o boală deosebit de periculoasă şi neplăcută. Cunoscută şi sub numele de sindromul „Cadavrului ambulant”, boala este adesea asociată cu o stare depresivă şi implică de multe ori o psihoză. Simptomul principal al bolii rezidă în convingerea fermă a pacientului că este mort.
Boala a împrumutat numele de la un medic francez, Jules Cotard, care a diagnosticat-o pentru prima dată în 1880 şi a numit-o „delire des negations” (delirul negării). Dar este posibil ca sindromul să fi fost descoperit aproape cu un secol mai înainte. În 1788, un om pe nume Charles Bonnet vorbea despre cazul unei femei atât de convinsă că este moartă, încât dormea într-un sicriu, învelită cu un giulgiu. Ceruse chiar să fie înmormântată, dar nimeni nu fusese de acord să-i îndeplinească dorinţa. A refuzat să iasă din sicriu şi a rămas acolo câteva săptămâni la rând, până când, în cele din urmă, chiar a murit.
Se pare că femeia suferea de sindromul Cotard, având în vedere natura delirului ei, deşi manifestările sindromului pot fi foarte diferite. Pacienţii pot să creadă că doar o parte a corpului lor este moartă sau că numai spiritul i-a părăsit. Uneori, au senzaţia că trupul lor a devenit o simplă cochilie sau găoace sau că s-au transformat în stană de piatră. Sau, ceea ce este şi mai bizar, halucinaţiile pot fi atât de puternice, încât pacienţii susţin că le persistă în nări mirosul de carne putrezită al propriului trup sau că simt viermii cum mişună pe pielea lor. Tratamentul pacienţilor care suferă de această boală bizară este extrem de complex şi anevoios.
Deşi în multe cazuri pacienţii respectivi se comporta normal sau raţional, iluzionarea că sunt morţi îi poate pune pe ei şi pe cei din jurul lor într-un pericol real. Unele persoane s-au sinucis sau au încercat s-o facă, pentru a dovedi că sunt cu adevărat moarte. Alţi pacienţi nutresc convingerea fermă că, fiind morţi, sunt absolut invulnerabili.
Cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi de această tulburare psihică sunt perfect sănătoşi din punct de vedere fizic. Dar ca o demonstraţie a puterii de care dispune mintea omenească, boala lor psihică le poate afecta în cele din urmă foarte serios sănătatea fizică – pacienţii se înfometează, considerând că nu au nevoie de hrană sau încearcă uneori să-şi amputeze membrele de care cred că nu mai au nevoie.
Deşi obsesia morţii este marca esenţială a acestei boli, iar spiritul morbid se poate manifesta şi în alte boli psihice grave, totuşi sindromul Cotard este destul de rar. Astăzi, tratamentul urmăreşte mai mult ţinerea pacientului sub control şi mai puţin vindecarea lui, dar există speranţa că, dat fiind progresul rapid al ştiinţei medicale, se va descoperi un tratament şi pentru această boală ciudată.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Sindromul Cotard este o boală deosebit de periculoasă şi neplăcută. Cunoscută şi sub numele de sindromul „Cadavrului ambulant”, boala este adesea asociată cu o stare depresivă şi implică de multe ori o psihoză. Simptomul principal al bolii rezidă în convingerea fermă a pacientului că este mort.
