Pe 29 mai 1945, la numai 38 de ani, moare scriitorul Mihail Sebastian, unul dintre cei mai apreciaţi oameni de cultură din perioada interbelică. Moartea sa a fost, de fapt, un accident de maşină: un camion îl lovi pe scriitor pe Bulevardul Regina Maria din Capitală, în apropierea unei staţii de tramvai.
Revista “Cortina” din 1945 a scris următoarele despre acest nefericit accident: „În dreptul bisericii Sf. Ilie, a traversat strada. La mijlocul ei, el a fost însă surprins de o autodubă, ce se apropia cu o viteză fantastică. În ultimul moment, sperând că totuşi bolidul ameninţător îl va ocoli, Mihail Sebastian s-a oprit, înfruntând cu privirea pericolul. Soferul, care a observat abia în ultimul moment primejdia, a încercat sa stopeze, însă frânele n-au raspuns la comandă. Masina a lovit lateral pe Mihail Sebastian, proiectându-l pe caldarâm. Imediat, trecătorii i-au sărit în ajutor şi cu o altă maşină a fost transportat la dispensarul dr. Gâdei. S-a constatat fractura bazei craniului şi, cu toate îngrijirile ce i s-au dat, Mihail Sebastian a murit peste câteva minute”.
Acest accident de maşină stupid a fost punctul culminant pentru un şir de ghinioane care l-au urmărit în viaţă pe Mihail Sebastian. De exemplu, casa i-a ars de două ori, iar odată a pierdut valiza manuscrisului unui roman la care Mihail Sebastian lucrase 5 ani de zile. Ghiciţi cum se chema acest roman la care scriitorul lucra de atâta timp şi-l pierduse? Chiar “Accidentul”… un nume parcă predestinat sorţii vieţii sale.
Cum eu nu cred în coincidenţe în viaţă, mă gândesc astfel: Mihail Sebastian şi-a previzionat moartea printr-un accident, atunci când a scris romanul “Accidentul”. Chiar la începutul romanului, scriitorul descrie senzaţia simţită de o persoană accidentată (femeie) după ce a căzut dintr-un tramvai. Şi mai cred următoarele: destinul său tragic ar fi putut fi evitat, dacă nu s-ar fi încăpăţânat să rescrie romanul, după ce a pierdut manuscrisul. I s-a mai dat o şansă de a trăi mai mult, dar el a ignorat-o…
[…] […]