Dostoievski, scriitorul măcinat de epilepsie, la fel ca şi personajul din romanul său “Idiotul”

628 vizualizari

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821 – 1881) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, „Crimă și pedeapsă”, „Idiotul”, „Frații Karamazov” și „Demonii”, precum și nuvela „Însemnări din subterană„. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări.

În 1850, Dostoievski, care, în epoca respectivă, se află în lagărul de detenţie din Omsk, în Siberia, a fost pentru prima oară victima unei crize de epilepsie. Avea 29 de ani. De atunci încolo scriitorul s-a confruntat periodic cu această gravă maladie, care, compromiţându-i în mod serios sănătatea fizică şi mentală, l-a obligat să îşi ia lungi perioade de odihnă.

Cu toate că epilepsia i-a provocat stări de spirit oscilante, pierderea cunoştinţei, convulsii şi halucinaţii, el nu a considerat-o niciodată un blestem, ci ca un semn pozitiv al rolului său de intermediar între om şi Divinitate. Aşa cum a explicat în legătură cu prinţul Mîşkin, protagonistul romanului „Idiotul”, persoanele afectate de această patologie ajung, din cauza pierderii contactului cu realitatea, la o stare psihică de pace totală, care le permite să comunice cu lumea spirituală.