Dostoievski, în romanul său „Demonii”, ne dezvăluie un secret despre ceea ce se întâmplă cu timpul după viaţă

Scriitorul rus Dostoievski, în romanul său „Demonii”, pune în scenă dialogul dintre două personaje principale, Stavroghin și Kirilov, care au o discuție înflăcărată despre viață și moarte. Astfel, Stavroghin îl întreabă pe Kirilov dacă crede într-o viață veșnică viitoare:

– Nu în viața veșnică, de apoi, ci in veșnicia vieții de aici. Există clipe, ajungi la asemenea clipe, când timpul încetează brusc să curgă și vine veșnicia.
– Speri să atingi o asemenea clipă?
– Da.
– Nu cred că așa ceva este posibil în vremea noastră, răspunse Nikolai Vsevolodovici, de asemenea fără nicio ironie, cu glas tărăgănat și oarecum dus pe gânduri. În Apocalipsă îngerul jură că timpul nu va mai fi.
– Știu. E foarte bine spus acolo: clar și precis. Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el. O idee justă.
– Și ce se va întâmpla cu timpul? Unde îl vor ascunde?
– Nu-l vor ascunde nicăieri. Timpul nu este un obiect sau lucru, ci un concept. Se va stinge în intelect.

Dostoievski zugrăvește foarte bine senzația pe care o simt misticii atunci când intră într-o stare spirituală superioară: dilatarea timpului, până la dispariţia acestuia. Probabil că la fel se întâmplă şi după moartea unei persoane…